Din camin

Acesta e un articol publicat initial pe blogul vechi – care isi traieste ultimele zile. Intamplarea e insa mereu la fel de comica, indiferent cat e de veche. Mi-am amintit-o azi, la o poveste scurta cu Roxa.

Faza ce urmeaza s-a petrecut in urma cu peste patru ani, in caminul in care am stat in perioada studentiei. Doamne, ce vremuri… da’ las’ ca mai am timp sa devin nostalgic.

In fine – nu eu sunt personajul principal al episodului ce urmeaza – eu am aici doar rolul de narator. Adevaratii eroi sunt doi dintre fostii mei colegi de camin – Pletosu’ si Tzeposu’. I-am promis Pletosului ca n-o sa-i dau numele, si sunt om de cuvant. Tzeposului nu i-am promis nimic, da’ nu vreau sa fac nici un fel de discriminare – asa ca nu-i dau numele nici lui.

Eram boboci toti trei, ca si de altfel marea majoritate a celor care stateau la acelasi etaj cu noi. Pletosu’ era coleg de camera cu mine. Tzeposu’ ne era vecin, statea in camera de langa noi.

Cum cuvantul “camin” era sinonim cu “distractie”, “chef” si alte de-astea – de-abia asteptam si noi sa ne oficializam intrarea in perioada studentiei. Asa ca ne-am legat de primul chef care s-a organizat la noi pe palier. De fapt, organizat  pe naiba. Era suficient sa se gaseasca bani de bere, ca de muzica niciodata nu duceam lipsa – si era gata cheful. Lumea se aduna, se simtea bine, etc. Asa, ca in camin 🙂

Toate bune si frumoase, muzica pe placul tuturor (NU manele – ca alea oricum intra la capitolul “zgomot” mai degraba decat la “muzica”), bere pe saturate, lume destula, politie deloc… ce mai, ne placea. De la o vreme, din cauza berilor turnate una cate una, lumea incepea sa frecventeze baia. Numai Pletosu’ si Tzeposu’ s-au gandit – dupa cateva beri – ca “ce mama dracului, noi nu mergem la baie ca toti fraierii, noi mergem pe balcon”. Si au pornit spre balcon ca sa faca ceea ce-ar fi trebuit in mod normal sa faca la baie (sa se pishe, daca nu v-ati prins inca 🙂 ).

Si merg asa o data, de doua ori… se pornesc intr-un final si pentru a treia oara… Ajung ei amandoi pe balcon, se descheie la pantaloni si incep sa-si faca treburile (adica sa se pishe, inainte ca mintile voastre perverse sa nascoceasca altceva). Si cum faceam ei asta – apare o patrula de jandarmi pe langa camin. Unul din jandarmi ii vede si pune lanterna pe ei. Astia doi – automat isi incheie pantalonii cum pot si fuga inauntru. Atunci, jandarmii se pornesc spre intrarea caminului.

Se da vestea pe coridor despre “vizita” jandarmilor, se sparge cheful si intra fiecare prin ce camera apuca. Pletosu’ – in graba – intra in camera  Tzeposului, si imediat dupa ce se inchide usa apar si jandarmii pe coridor. Coridor care era pustiu, cu exceptia mucurilor de tigara si a peturilor goale de bere care se gaseau din belsug pe jos. Cum jandarmii nu puteau sa intre in nici o camera fara mandat – si nici de prins n-au prins pe nimeni pe coridor ca sa-i pushte vreo amenda (ca toti – mai mult sau mai putin beti cum eram, am reusit sa ne-ascundem pe unde am apucat) – s-au multumit sa mai “patruleze” cateva minute de la un capat la altul al coridorului.

Minute care pentru cei care aveau nevoie urgenta la baie erau un chin. Inclusiv pentru Pletosu’ si Tzeposu’, care n-apucasera sa-si termine “treburile” incepute pe balcon. Nemaiputand sa reziste, la un moment dat – in timp ce jandarmii erau inca pe coridor – Pletosu’ cere un pet de bere gol, ca sa-si faca treaba in el in loc de baie (sau balcon, ma rog…). Primeste unul si incepe (… sa-l foloseasca pe post de oala de noapte, ca sa termice ce incepuse inainte sa navaleasca jandarmii). Si… peste cateva secunde bune (prea multe, din pacate :)) ), isi da seama ca ceva nu e in regula. Se opreste, se uita la pet si exclama catre Tzepos : “mah p**a, petul asta are dopul pus…”. Moment in care amandoi remarca balta de lichid galbui in care stateau, precum si existenta numitului “lichid” pe peretele si dulapurile din imediata apropiere. Deci in loc sa-si faca si el nevoia in pet, a facut-o in cu totul alte parti… din cauza ca petul avea un banal dop 🙂

Jandarmii au plecat in cele din urma, iar Pletosu’ a venit la noi in camera dupa carpe si detergent – ca sa-si curete opera de pe podeaua, peretele si dulapurile camerei vecine.

Timpul a trecut si alte chefuri s-au tinut in camin… dar de faza cu petul ne-am amintit mereu cu foarte mult haz. Chiar si Pletosu’ :))


2 Comments

Lasa un comentariu