Despre note… dintr-o perspectiva diferita

Auzeam azi la stiri despre slaba promovabilitate la BAC a adolescentilor Romaniei, in sesiunea de toamna. Pe scurt – dezastrul din vara s-a repetat si acum, cu aproximativ aceiasi protagonisti (pentru ca unii dintre elevi s-au inscris, dar au chiulit de la examenele propriu-zise).

Personal, nu sunt unul dintre cei care-l acuza pe actualul Ministru al Educatiei pentru aceste rezultate slabe la examenul numit (parca ironic, anul asta) “de maturitate”. Regimul aproape militaresc impus in salile de examen n-a facut decat sa scoata in fata adevarul. Realitatea. Sa spuna – “Dom’le, astia suntem – slab pregatiti, dezinteresati si miserupisti”. Educatia actuala in .ro e o mizerie care nici macar nu mai incape sub pres.

Imi amintesc ca acum putin timp – cand sesiunea din vara a BAC-ului tocmai se terminase – unii dintre cei picati veneau cu scuze de genul “nu s-a putut copia”. Hai, sa mori tu. Serios? De-aia ai picat BACu’, pentru ca n-ai avut voie sa copiezi. Da’ sa-nveti te-ai gandit vreodata?

Ce e mai trist e cand ma gandesc ca generatia care a dat BAC-ul anul asta ar trebui – teoretic – sa plateasca pensiile generatiei mele. Vai si-amar…

Dar, sa revin la ceea ce voiam sa spun – despre sistemul de notare din invatamant. Am avut ocazia (gratie firmei la care lucrez) sa particip anul acesta la SXSW Interactive (in Austin, Texas).

Printre multe speech-uri foarte interesante – ale unor indivizi cu greutate in IT-ul american si nu numai – l-am urmarit si pe Seth Priebatsch, fondatorul SCVNGR. Ideea de baza a speech-ului sau era (pe scurt) ca asa cum actuala era a IT-ului mondial e dominata de social networking – urmatoarea va fi dominata de jocuri (intr-o forma sau alta).

Ceea ce vreau sa va povestesc mai pe larg e cum vedea acest om ideea de joc implementata in sistemul actual de invatamant (de pe glob).

In secolele trecute – cand accesul la invatatura era restrans sau (in multe locatii) inexistent, putinii “fericiti” care aveau ocazia sa invete o faceau de placere. De dragul cartii, de dragul de-a afla mai multe despre mai mult, de dragul de-a iesi din obscuritate. In lumea moderna insa – invatamantul a devenit (partial) obligatoriu, iar accesul tinerilor in scoli s-a inlesnit mult. Insa – odata cu asta – pentru cei mai multi dintre ei s-a schimbat si scopul pentru care invata. Cei mai multi n-o mai fac de dragul cartii, ci de dragul notelor. Si de-aici incepe problema…

Fac o paranteza si aduc putin in discutie conceptul de joc video clasic. Sunt convins ca ati jucat asa ceva – cel putin o data (intr-o forma sau alta). Oricum – ideea e ca ai la dispozitie diverse posibilitati de a acumula puncte. Iar faptul ca acumulezi mai multe puncte decat ceilalti jucatori te diferentiaza de acestia. Insa – si asta e foarte important – punctele tale nu scad niciodata. Cu cate castigi, cu atatea ramai (tineti minte – vorbesc de conceptul clasic de joc video, nu de altceva). Iar ceea ce te motiveaza (pe langa placerea jocului) e sa continui sa joci, pentru a obtine mai multe puncte decat jucatorii de top, pentru a-i ajunge si – eventual – pentru a le lua locul.

Retinem esenta paragrafului de mai sus si revenim la sistemul de invatamant. Care – cum spuneam si cum e cat se poate de evident – e bazat pe note. Ati vazut probabil bucuria unui copil din scoala primara sau gimnaziu care vine acasa cu o nota de 10. E incununarea eforturilor proprii, e munca lui si e fericit de rezultat. E cu moralul pe culmi. Vede c-a putut, stie ca va mai putea – iar asta-l motiveaza.

Din pacate – il motiveaza insa doar pana cand ia un 2. Sau un 3. Si inca un 2. Si… ma rog, ati prins ideea. O nota mica va scadea mereu moralul unui elev. Cu atat mai mult daca vine dupa o nota mare. Si indiferent daca e meritata sau nu.

Aici apare inovatia promovata de Priebatsch. Si-anume ca elevii sa nu mai primeasca note, ci puncte. Cand incep un semestru – sa inceapa de la 0 (zero) puncte, si pentru fiecare activitate/examen/tema/etc sa primeasca un anumit numar de puncte, stabilit in prealabil.

Ai invatat materia si ai rezolvat toate problemele date la examen? Bravo – ai 100 de puncte.

Ai invatat doar asa si-asa, cat sa poti rezolva problemele mai simple – dar fara sa-ti permiti sa te atingi de cele cu grad de dificultate mai ridicat? Ok – ai 30 de puncte.

Ti-ai bagat picioarele, n-ai invatat nimic, nu ti-ai dat interesul si-ai venit la scoala ca la birt? Treaba ta – primesti zero puncte.

Cei care invata vor continua sa acumuleze puncte. Cei care nu invata, vor ramane la zero. Vor stagna. Dar – cel mai important – nu vor scadea niciodata sub zero. Ei stiu ca daca ar pune mana pe carte, punctajul lor ar creste. Dar n-ar scadea niciodata. Moralul elevului n-ar avea de suferit gandindu-se c-a ajuns de la nota 10 la nota 3. Ci s-ar gandi ca a plecat de la zero puncte si a ramas tot la zero – pentru ca n-a invatat.

La fel ca si in jocurile video, un anumit numar de puncte inseamna “level-up”. Adica – treci la nivelul urmator din joc.

Sa presupunem ca pentru a promova dintr-un semestru in altul ai nevoie de 10.000 de puncte.

Mai sunt doua saptamani pana cand expira termenul si tu esti tot la zero puncte? Tzeapa, e vremea sa pui mana pe carte si sa le acumulezi. Asemeni unui joc, daca ramai vesnic la zero e ca si cand n-ai fi jucat. Sau – tocmai ai realizat ca ai doar 9.500 de puncte? Pai, asta inseamna ca mai ai nevoie de inca 500 ca sa faci “level-up” (sa treci nivelul, sa promovezi semestrul, etc). Examenele de saptamana viitoare – la matematica si literatura – au fiecare cate un maxim de 250 de puncte? Pai, asta e sansa ta. Acumuleaza aceste puncte si ai trecut in nivelul urmator. Unde jocul va fi mai greu, dar recompensele (si satisfactia) vor fi pe masura.

Oricum – esenta acestei idei e cat se poate de simpla. In sistemul actual de notare, situatia notelor multor elevi e deseori un grafic sinusoidal. Cu urcusuri si coborasuri repetate, care-i afecteaza elevului in cauza capacitatea de concentrare si dorinta de “mai mult”.

E una cand elevul gandeste “nu reusesc sa ma concentrez incontinuu – azi invat pentru materia X ca sa iau un 10, dar daca maine dau extemporal la materia Y o sa iau 2 pentru ca n-am invatat nimic”. Odata cu notele, ii va creste si moralul. Insa ii va si scadea apoi – tot odata cu notele (in functie de caz).

Dar e cu totul altceva cand isi spune ca “mai am nevoie de 500 puncte ca sa trec nivelul – azi invat pentru materia X ca sa obtin 300 de puncte, apoi pentru materia Y ca sa pot lua poimaine inca 100 de puncte, apoi pentru materia Z – ca sa pot lua inca 100 de puncte saptamana viitoare”. Graficul punctajului sau va fi mereu in crestere sau va stagna. Dar nu va scadea absolut niciodata. La fel si moralul.

Sigur – veti spune “ce facem cu cei care stagneaza incontinuu ?”. Ii dam afara din joc, la un an dupa ce – statistic vorbind – categoria lor de varsta ar fi trebuit sa faca deja “level-up”. Iar ei vor fi cei care vor plange la televizor ca n-au adunat necesarul de puncte pentru promovare, pentru ca n-au putut copia. Insa vor fi mai putini decat care tocmai si-au picat (a doua oara) BAC-ul.

Opinii?


3 Comments

  • Reply Nicu |

    Generatia actuala de elevi este atat de slaba la invatatura si datorita profesorilor foarte slab pregatiti. Cine mai vrea in ziua de azi sa devina profesor cand au salar minim pe economie ?

    Astfel profesori ajung cei ce nu au fost in stare si nu au avut capacitatea sa isi gaseasca un loc de munca mai bun. Acesti oameni slabi devin profesori si pregatesc elevii cel mult la un nivel ca ei, adica slab, sau de multe ori deloc.

    Pe langa asta s-a obisnuit in societatea noastra ca toata lumea sa termine liceul si facultatea. De multe ori intrebi un student, de ce faci facultatea X sau domeniul Y si ca raspuns primesti: “Asa au vrut parintii” sau “E bine sa ai pe hartie”. Atunci ce te poti astepta de la o astfel de persoana in domeniul respectiv ? minimul necesar.

    Am ajuns sa fim o societate care facem ingineri si doctori pe banda rulanta, dar 80% din acestia nu au capacitatea sa isi profeseze meseria. Am fost la doctor si acesta cauta in carte numele diagnosticului si medicamente recomandate, asta pot face si eu pe internet. Astfel mai bine am mers si am stat la coada 2 zile la usa la un medic ce imediat a stiut exact ce am si cum pot fi tratat, dar acestia sunt batrani si nu mai este cine sa le ia locul.

    Pentru a incepe o schimbare, trebuie crescut nivelul cerintelor pentru studii superioare si chiar BAC. Oamenii buni si foarte buni vor reusi, si acestia la randul lor vor putea ocupa pozitii care sa ajute mai departe societatea. Dar in ziua de azi indiferent cat de prosti sunt, termina facultatea si cu putin noroc si mita, ocupa o pozitie buna si iau decizile gresite pentru tara, vezi actuali conducatori in frunte cu Udrea si altii, ce habar nu au de ce trebuie sa faca. Cel intelectual si pregatit e dat la o parte.
    Daca pentru a ocupa o pozitie ar fi necesara o anumita diploma foarte greu de obtinut ce ar avea o comisie impartiala si ar cere un nivel serios de pregatire, nu ne-am trezii cu oameni gen Gigi sa ne reprezinte tara in Europa.

    Astfel societatea ar oferii locuri de munca pentru toti oameni, indiferent de pregatirea lor si nu am mai vedea caserite cu facultate de economie. Pozitile de conducere ar fi ocupate de oamenii buni, si se vor lua decizii mai bune.

Lasa un comentariu