Despre perfectiune

Ati intalnit vreodata un om perfect? Sau un obiect, un produs perfect? Si – daca da – s-a intamplat ca aceasta perfectiune sa prinda contur doar in ochii vostri? Iar altii – din jur – sa aiba pareri (radical) diferite?

Sunt convins ca da. Ca o paranteza – se spune ca frumusetea e in ochii privitorului. La fel sta situatia si in cazul perfectiunii. Depinde de personalitatea si criteriile celui care analizeaza.

Daca obiectul discutiei e un anumit produs – care se cere a fi perfect – atunci exigenta celui care analizeaza creste direct proportional cu pretul care trebuie platit pentru produsul in cauza.

Domenii din care se pot da exemple ar fi destule – dar voi vorbi in special despre cel in care-mi desfasor activitatea. Si anume IT-ul.

Se primesc asadar specificatiile pentru un nou proiect. Se analizeaza/clarifica. In mod normal – la finalul procesului de clarificare – viziunea clientului despre proiectul care tocmai s-a analizat trebuie sa fie foarte apropiata de a celui care a facut analiza. “Foarte apropiata” inseamna in procent de vreo 90%. In cazurile fericite – aceste viziuni aproape coincid. Dar cazurile fericite sunt mai rare decat preotii cinstiti, asa ca ramanem deocamdata la 90%.

Odata ce estimarea e trimisa si aprobata, se planifica si se incepe dezvoltarea. Trecem acum peste posibilele si probabilele probleme din timpul dezvoltarii si ajungem la livrare. Asta, presupunand ca pana acum clientul a fost multumit de ceea ce-a vazut pe parcurs.

Se livreaza proiectul. Totul se incadreaza perfect in parametri ceruti anterior. Absolut totul. Si dupa review, apar problemele. De fapt, nu neaparat probleme – ci maruntisuri reprezentand acel rest de 10% (din completarea celor 90% de mai sus) – care-ti scot fire de par alb.

Si-ncepi s-auzi chestii de genul “eu ma asteptam ca imaginea aia sa fie cu 5 pixeli mai lata”. Sau “fontul folosit nu e cel la care m-am gandit eu”. Sau “interfata nu e suficient de sugestiva” (chiar daca e construita fix dupa modelul dat). Sau “fiicei mele nu-i place designul” (da, s-au auzit si de-astea). Sau “nimic nu se intampla cand dau click pe butonul X” (chiar daca X – conform specificatiilor – e doar o imagine si nu un buton). Sau “cautarea nu functioneaza” (pentru ca s-a cautat ceva ce nu exista). Sau “albastrul din fundal nu e destul de inchis”. Sau “site-ul merge foarte greu” (pentru ca e testat de pe o conexiune mobila, dintr-un submarin in miscare). Ma rog, ultima e exagerata – dar ati prins ideea.

Pe scurt, clientul va insista ca proiectul nu atinge perfectiunea la care se gandea el cand a dat specificatiile. Chiar daca a fost construit sa corespunda intocmai acestor specificatii – asa cum au fost ele comunicate si intelese de catre responsabilul de proiect. Diferenta dintre perfectiunea vazuta de cei doi (client si responsabil) vis-a-vis de acelasi proiect consta in acei 10% despre care vorbeam anterior.

Sigur, micile “scapari” care reprezinta aceste 10 procente pot fi corectate – dupa dorinta clientului. Dar – in final – totul se reduce la modul in care fiecare vede perfectiunea.

Raman la acelasi subiect, dar il mut in alt cadru – si va intreb daca ati vazut vreodata un covor persan. Unul din ala veritabil, original – fabricat pentru famiile regale ale Orientului.

Intr-un covor din asta se imbina milioane/zeci de milioane de fire. Iar procesul clasic (manual) de productie dureaza uneori saptamani/luni de zile. Sau ani, daca e vorba de un covor imens. Pentru ca totul e de o exigenta rar intalnita, iar dupa fiecare fir adaugat de razboiul de tesut – cineva studiaza atent (cu lupa) daca toate imbinarile s-au facut corect, fara cea mai mica eroare. Asta inseamna ca in “zilele bune” se fabrica abia cativa centimetri din covor. Ma refer la unul care ajunge ulterior sa fie catalogat drept opera de arta.

In fine – cand munca e finalizata in proportie de 99.99%, toate firele covorului au fost tesute perfect. Fara greseala. Toate se imbina exact, spre multumirea celui care-a supravegheat procesul de fabricatie.

Si totusi – inainte ca respectivul covor sa fie 100% finalizat (nu doar 99.99%) – se adauga un fir stramb. Intentionat. Un fir observabil cu ochiul liber, pentru cei cu vedere de vultur. Intrebat de ce-a adaugat firul stramb, arabul care-a creat covorul va spune ca fara acel fir – covorul ar fi fost perfect. Dar – in lumea asta – numai Allah e perfect. Asa ca nu se putea ca Allah sa fie egalat de un simplu covor.

Revenind in sfera IT-ului, un proiect nu va fi niciodata perfect din toate punctele de vedere. Fiecare va avea un “fir stramb”, precum covorul persan din povestea de mai sus. Totul depinde de perceptia fiecaruia asupra perfectiunii.

Nu sta in puterea responsabilului de proiect sa elimine firul stramb. Unicul fir stramb, de cele mai multe ori. Insa poate avea grija ca absolut toate celelalte sa fie la locul lor.


2 Comments

Lasa un comentariu