Dreptul la viata

Citisem recent in Adevarul (editia online) o stire cel putin socanta. Asta de aici. E vorba de un individ care si-a abuzat sexual propria fiica – pentru mai bine de doi ani de zile – incepand de cand fetita avea doar 6 ani. Si care – in tot acest timp – s-a auto-intitulat “tata”. Parinte. Ocrotitor.

Nu-mi ajung cuvintele sa-mi exprim scarba pentru un astfel de macabru personaj. Primul impuls cand citesti o stire ca asta e sa te gandesti la ce poate fi facut acum pentru acea fetita. Sigur – e marcata pe viata. Dar are inca ani buni inainte – pe care nu-i poate trai sub semnul traumelor cauzate de acel individ (ma tot feresc sa-l numesc “tatal ei”). Are nevoie de ajutor. De asistenta. De ocrotire – fizica si psihica. Are nevoie “sa treaca peste”. Ce simplu suna. “Sa treci peste”. Dar ce extraordinare eforturi implica asta, gandindu-te ca in cazul acestei fete va fi de la foarte greu spre imposibil? I-a fost ucisa copilaria. Conceptia despre bine si rau. I-a fost imbolnavita viata. Traieste in umbra unei tumori spirituale. Una care desi va fi (printr-un titanic efort) extirpata – va lasa adanci urme in psihicul ei (inca) foarte imatur.

La cealalta extrema e animalul care i-a facut toate astea. Primul impuls in ceea ce-l priveste e ca si-a pierdut dreptul la viata. Da, stiu ca e un drept garantat de Declaratia Universala a Drepturilor Omului. Dar tot acea Declaratie spune (printre altele) si ca “nimeni nu va fi supus torturii, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante”. Fapta lui e de o gravitate nemaiintalnita, cu atat mai mult cu cat victima a fost un copil. Nu spun ca daca victima era adulta – ceea ce-a facut el era mai putin grav. Dar… ati prins ideea.

Consider ca monstrul si-a pierdut dreptul la propria viata. Nu ma opresc asupra aspectelor religioase ale problemei – o sa-mi ridic lumea-n cap pe tema asta cu alta ocazie. Presupunand ca in justitia romaneasca ar fi existat (inca) pedeapsa cu moartea, acest specimen ar fi fost un candidat sigur pentru spanzuratoare. Sau esafod, scaun electric, injectia letala sau cine stie ce alte balarii menite sa-i deschida poarta spre iad.

Stiu, sunt inca locuri in lume unde treaba asta se practica. Pedeapsa cu moartea, adica. Dar dac-o mutam in cadrul legal de la noi, e un aspect care-mi sare-n ochi de la bun inceput. Pedeapsa cu moartea ar trebui data de un tribunal (au cam trecut vremurile in care iti puteai face dreptate cu toporul – legal).  Acest tribunal ar fi parte a aparutului juridic – care poarta insa haina pestrita a diverselor influente politice sau a anumitor grupuri de interese. Iar sa dai puterea de-a lua viata cuiva care e influentat politic (si nu numai) nu poate fi o idee buna, indiferent din ce unghi ai privi-o.

Nu-s putine cazurile in care oameni nevinovati au fost spulberati de justitia corupta, maltratati si inchisi pentru multi, multi ani. Pentru c-au deranjat pe unul sau altul, sau pentru c-au dejucat planurile cuiva foarte influent. Reinstituirea executiilor legale intr-un sistem juridic influentat de interese externe reprezinta permisul coruptilor care controleaza acest sistem de a-i reduce definitiv la tacere pe cei care devin incomozi.

Sigur – am putea spune ca pedeapsa cu moartea ar trebui sa fie aplicabila numai in cazul faptelor de o gravitate extrema. Dar avand in vedere ca in Romania de azi se fac 12 ani de inchisoare pentru furtul unei paini si 4 ani de inchisoare (cu suspendare) pentru evaziune fiscala de sute de milioane de euro – unde e dreptatea? Cat de greu va fi ca o fapta de gravitate mica sau medie (reala sau inscenata) sa primeasca eticheta de fapta de gravitate extrema si sa fie pedepsita ca atare?

Revenind la animalul despre care povesteam la inceput – se pare ca pedeapsa lui se rezuma la 14 ani de inchisoare, plata unei despagubiri de 10.000 de lei si decaderea din drepturile parintesti. Un fleac, comparativ cu monstruozitatea ce-a infaptuit-o. Peste 14 ani  (daca nu cumva iese mai repede, pentru “buna purtare”) se va plimba din nou liber – in loc sa putrezeasca dupa gratii.

Groaznic. Oribil. Dar – mai ales – nedrept.


One Comment

  • Reply Nicu |

    Sunt de acord ca pedeapsa lui ar fi trebuit sa fie mult mai aspra, dar nu sunt de acord cu pedeapsa capitala. Atunci cand un om sau tribunal hotaraste moartea altuia cu premeditare se numeste crima. Si tot crima e indiferent pe cine omori sau cati oameni sunt de acord cu asta.

Lasa un comentariu