Jurnal de concediu (II)

Prima parte – aici.

Pornisem de dimineata spre Sarmizegetusa, judetul Hunedoara. Adica spre localitatea unde se gasesc azi ruinele fostei capitale a Daciei romane – pe numele ei complet Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa.

Ploua – deci drumul cu motocicleta nu era tocmai incantator. Dar eram echipat complet – asa ca n-am fost foarte deranjat de vreme. Problema era insa ca – odata ajuns la ruine – am constatat ca nu exista un trotuar amenajat sau macar un amarat de drum pietruit printre ruine, ceea ce inseamna ca pe o astfel de vreme nu-mi ramanea decat sa-mi umplu bocancii de noroi.

Insa bocancii se spala, iar eu n-aveam decat acea zi pentru vizita, asa ca – inarmat c-o umbrela imprumutata de la proprietara pensiunii unde ma cazasem – am pornit printre ce-a mai ramas din ceea ce-a fost candva centrul politic, administrativ si religios al provinciei Dacia.

E mare pacat insa ca ruinele-s lasate la voia intamplarii. Se vad pe ele urmele unor incercari nereusite de renovare, care le-au facut mai mult rau decat bine. Pentru ca acum – parti din ele arata de parca un “Dorel” puturos a aruncat cateva galeti de mortar (intr-o pauza de tigara) peste zidurile vechi de sute de ani. Madam Udrea – se-aude acolo-n spate?

Cu toate astea, primaria localitatii se ridica peste drum, atent renovata. Si portocalie, as adauga. Ceea ce nu e neaparat o coincidenta.

Noroc insa cu plansele sustinute de stalpi de metal, care mai aduc lamuriri asupra ramasitelor de ziduri langa care au fost amplasate.

Amfiteatrul era – pe intelesul tuturor – un fel de stadion al zilelor noastre. Acolo, locuitorii orasului asistau la diverse spectacole, in genul luptelor de gladiatori.

De forma eliptica – in zilele lui bune putea gazdui cam 5000 de spectatori care-si ocupau locurile intr-o ordine sociala foarte stricta.

Avea doua porti principale (la est si la vest) – care serveau in general la intrarea gladiatorilor in arena.  Acestora li se adaugau doua porti de serviciu (la nord si la sud) – precum si 12 porti de dimensiuni mai mici, care serveau accesului in tribune.

Tribunele aveau banci de marmura in fata si de lemn in spate. In centrul arenei se gasea o camera subterana din care pleca un canal de scurgere a apei.

Domus Procuratoris – sau palatul procuratorului financiar al provinciei era una dintre cele mai importante cladiri de la intrarea in oras.

Cladirea beneficia de birouri pentru cei care-si desfasurau activitatea acolo si doua sisteme termale – dintre care unul apartinea (cel mai probabil) procuratorului. Intr-una dintre incaperi s-au gasit mai multe altare, spatiul avand probabil rolul de templu.

Forul era centrul orasului. Aici se intersectau cele doua drumuri principale – Cardo Maximus (nord-sud) si Decumanus Maximus (est-vest). Pe trei laturi (est, nord si vest) curtea forului era imprejmuita de portice, colonade de marmura.

Intrarea se facea printr-o poarta monumentala – Tetrapilum, situata pe latura de nord.

Curtea forului era placata in intregime cu blocuri de marmura. In centrul si pe marginile ei se gaseau statui (din bronz aurit sau marmura) ale unor imparati romani considerati importanti in viata orasului sau a provinciei.

Aeraria – camerele de tezaur ale orasului.

Pentru curiosi – o reconstituire virtuala a Forului.

La iesire m-am oprit la asa-zisul magazin de suveniruri. Printre gramezile de kitsch-uri – in general jucarii din lemn si plastic, fara vreo legatura cu istoria ruinelor – am reusit sa gasesc si statueta de mai jos, reprezentandu-l pe Traian (Marcus Ulpius Nerva Traianus). De fapt, titlul sau era IMPERATOR CAESAR DIVI NERVAE FILIVS MARCVS VLPIVS NERVA TRAIANVS OPTIMVS AVGVSTVS FORTISSIMVS PRINCEPS GERMANICVS DACICVS PARTHICVS MAXIMVS.

Am reusit sa i-l alatur si pe Decebal, pana la finalul calatoriei. Dar despre asta – in alt articol.

Mi-as fi dorit sa ajung si la Sarmizegetusa Regia – capitala Daciei preromane. Aceasta se afla in Muntii Orastiei, la o altitudine de 1200m – si la 40km distanta de Ulpia Traiana. Insa jumatate din acest drum e forestier – care pe timp de ploaie e aproape impracticabil cu motocicleta, asa ca n-am putut risca. Am bifat insa aceasta locatie in agenda de concediu pe 2012.

Va urma.


2 Comments

  • Reply Nicu |

    Foarte frumos, imi place filmuletul cu reconstituirea cel mai mult. Pacat ca nu ai ajuns si la Sarmizegetusa. Acolo am vrut si eu demult timp sa merg.

Lasa un comentariu