Nu te mai plange

Nivelul de trai scade. Spitalele se-nchid. Copiii nu te mai asculta. Profesorii nu-si mai dau interesul. Se scumpeste benzina. Creste moneda euro. Vine iarna si te gandesti cu groaza la cheltuielile pentru intretinere. Se scumpeste gazul. Operatorii de telefonie mobila te fura. Chelnerii te trateaza in scarba. Preturile-s prea mari. Calitatea produselor si a serviciilor e prea scazuta. E plina tara de marlani. Lumea e prea rea. PDL-ul fura. PSD-ul fura. Vine sfarsitul lumii. Scad pensiile. Trece sfarsitul lumii. Nu se mai dau medicamente compensate. Se anunta iar sfarsitul lumii. Sunt prea scumpe cauciucurile de iarna. Dobitocul de la etajul de deasupra ti-a ocupat iar locul de parcare. Nevasta te ameninta ca pleaca la maica-sa. N-ai fost nicaieri in concediu, ca sa faci economii – si tot n-ai facut. Dorel te trezeste la 6AM cu picamerul. Soacra nu te place. E plina chiuveta de vase murdare. Nu mai ai bani de tigari. Ti-a murit pisica. S-a-nfundat canalul. Ti se blocheaza calculatorul. Posta romana e de rahat. Suntem praf la fotbal. Bate vantul prin frigider. Statul nu te mai ajuta. Fiica-ta lipseste noaptea de-acasa, si inca n-a suflat intr-a 15-a lumanare de pe tort. Iei bataie in plina strada, cu politia la doi pasi. Sfarsitul lumii trece din nou. Se anunta urmatorul. Trenurile CFR-ului put. Manelistul de deasupra isi bate iar nevasta. Scara blocului e plina de drogati. Muzica romaneasca  e de rahat. Nu mai sunt programe de calitate la radio si TV. Primarul e cu nasul pe sus. Ai rupt o roata a masinii intr-una din gropile gen “Marele Canion”. Ratele-ti cresc. Sfarsitul lumii trece din nou…

… iar tu continui sa te plangi de cele de mai sus, vesnic nemultumit.

Nu s-a schimbat nimic si nici nu se va schimba – atata vreme cat schimbarea n-o vei face tu.

Nu astepta sa ti se dea. Nici sa ti se faca. Sau sa se schimbe ceva. Nimic din toate acestea nu se va intampla – daca tu nu faci nimic in directia asta. Iar daca nu faci nimic, absolut nimic…. atunci nu te plange. N-ai privilegiul asta. Pentru ca e un privilegiu, nu un drept.

Incearca. Pune-ti mintea la contributie si fizicul la treaba. Zbate-te. Trage cu dintii. Munceste. Iesi inainte. Actioneaza.  Fii schimbarea pe care vrei s-o vezi in lume (Gandhi).

Daca ai facut toate astea si esti tot in buda, inseamna ca undeva in acest mecanism al schimbarii – o piesa e defecta. Gaseste-o, inlocuieste-o si incearca din nou.

Dar nu te plange. Nu contribui inutil la depresia nationala. Nu mai spune ca poti. Arata ca poti.

P.S.: Pentru cine-a ajuns pana aici si inca nu s-a prins – acesta e un articol strict dedicat romanului vesnic nemultumit.


4 Comments

  • Reply Nicu |

    Enumeratile din prima parte sunt adevaruri si nu e greu sa le observi din pacate dar dupa cum ai zis nu trebuie sa te impinga spre depresie ci sa te impulsioneze sa iei masuri. Eu unul nu ma mai nici plang dar nici nu mai incerc sa schimb, cred ca tind spre indiferenta. Si in starea asta cred ca sunt multi si leac pt ea nu stiu.

  • Reply admin |

    Sigur ca sunt adevaruri. Dar cine se plange de ele si nu face nimic ca sa le schimbe, se plange degeaba. Nu se vor schimba de la sine.
    Indiferenta iti tine de cald pana la un anumit punct 🙂 Dar daca incepi sa te racesti, nu e o solutie sa te plangi. Absolut deloc. Ci e momentul sa schimbi ceva.

  • Reply Nicu |

    Ca si o adaugare la commentul meu anterior prin indiferenta nu mam referit deloc ca sunt ignorant, doar nu mai imi pasa asa de mult de directia lucrurilor per total. Cu alte cuvinte nu mai cred ca exista ceva pentru a merge lucrurile in tara mai bine.

Lasa un comentariu