Parinti si copii

Imi place sa ies in oras. Cu prieteni (mai mult sau mai putin apropiati), amici sau cunostinte.

Ies in locuri unde stiu ca ma voi simti bine si cu oameni cu care pot comunica. Ar fi culmea sa ies cu oameni cu care n-am ce discuta, ca sa ne uitam degeaba unii la altii.

De-asemenea, imi place sa vad ca oamenii din jur se simt si ei bine. Ca toti zambesc, socializeaza, se bucura de timpul petrecut alaturi de cei cu care-au ales sa si-l petreaca.

Problema apare atunci cand in astfel de situatii apar copiii mici (sa zicem – sub 5 ani) – insotiti de parinti ignoranti.

Nu ma intelegeti gresit, mi-s dragi copiii. Unii dintre cei care ma cunosc ar spune ca-mi plac pentru ca suntem pe-o minte. Deh, asa-i lumea – carcotasa 🙂 Candva, voi avea si eu. Candva – intr-un viitor mai indepartat. Inteleg perfect ca un copil mic e plin de energie, ca trebuie sa-si faca zilnic kilometrajul si ratia de sarituri/tipete/etc. Ca rareori poate sta locului.

Ce nu inteleg sunt parintii ignoranti, care nu stiu, nu pot sau nu vor sa-si ingrijeasca odraslele cand ies intr-un loc public. Adica – in restaurante, baruri sau la terase.

De ce tu – ca si parinte – iti aduci copilul intr-un restaurant, daca-l lasi in voia sortii?

De ce-l lasi sa se plimbe si sa sara in voie printre mese, deranjandu-i pe ceilalti clienti?

De ce-l lasi sa arunce in toate partile cu mancare, iar cand ceilalti te privesc dezaprobator le-o intorci rapid cu “e mic si nu stie ce face” ?

Pai daca e mic si nu stie ce face, lasa-l acasa. Sigur are cine sa-i poarte de grija pentru cateva ore, cat iesi tu in oras. Nu poti sa-l lasi acasa? Asta e. Ghinion. E mai bine sa stai cu el, decat sa-ti ridici un restaurant intreg in cap pe motiv ca nu esti in stare sa-l stapanesti.

Poate voi intelege cand copilul tau vine si trage de piciorul mesei mele – in timp ce eu ma bucur de compania prietenilor. Poate voi crede ca deh, l-ai scapat din vedere pentru cateva clipe. Si e mic si simpatic si ar fi culmea sa ma supar pe-un pui de om asa de dragalas.

Poate voi intelege – cumva – si a doua oara. Nu intotdeauna, dar poate voi intelege. Si din nou nu ma voi putea supara pe el. Dar voi incepe sa cred ca nu-i poti purta de grija, daca-l aduci la restaurant si-i permiti sa-i deranjeze pe altii.

A treia oara cand se-ntampla deja nu mai e nimic de inteles. Copilul ala n-are nicio vina, dar tu esti un parinte iresponsabil – care nu poate sau nu vrea sa-si educe odrasla de-asa natura incat sa nu provoace disconfortul celorlalti (cand esti intr-un loc public).

Nu-mi convine cand ies sa ma simt bine alaturi de prieteni si trebuie sa-mi tin farfuria cu ambele maini – ca sa nu cada de pe masa pe care copilul tau o zguduie din rasputeri.

Nu ma lua cu texte de genul “e copil si nu stie ce face”. Nu e vina lui ca e copil. Tu l-ai facut pe el, nu invers – asa ca fa bine si poarta-i de grija, daca tot l-ai adus cu tine. Nu e de datoria mea sa-ti atentionez copilul sa nu faca aia, aia si aia. E de datoria ta sa nu-l lasi s-o faca, daca provoaca disconfort celorlalti.

L-ai adus cu tine, desi stiai ca e prea mic ca sa inteleaga ce-i spui – si ca sa te asculte? Ce fel de parinte esti? Nu era evident ca daca nu te asculta acasa (pentru ca inca efectiv nu pricepe) – n-o sa te asculte nici in alta parte?

Sau – e totusi suficient de mare incat sa te inteleaga, dat tot isi face de cap? L-ai adus cu tine ca sa vada si altii ca n-ai fost in stare sa-l educi?

Nu, faptul ca ridici tonul la el si ca-l bati dupa ce-mi trage jos fata de masa nu te ajuta. Nici pe tine si nici pe el. Bati un copil pentru o greseala de-a ta. Aceea de a-l fi adus intr-un loc pentru “oameni mari”.

Faptul ca-l bati nu va face decat sa-l intarate, in majoritatea cazurilor. Sa-l faca sa urle si mai tare, sa sara si mai sus, sa traga de celelalte mese si sa-si arunce mancarea din farfurie cu si mai mare putere. Cand l-ai adus cu tine ti-ai pus paie-n cap. Daca-l bati, ti le si aprinzi.

Nu eu trebuie sa am grija sa nu-mi rastoarne masa, atunci cand vine si se izbeste in ea. Nu chelnerul trebuie sa fie mereu atent si sa-l ocoleasca, atunci cand ii sare-n fata. Nu ceilalti clienti din restaurant trebuie sa-si pazeasca tacamurile, pentru ca odrasla ta sa nu le arunce de pe masa.

Tu, ca parinte – trebuie sa ai grija de toate astea. Pentru ca tu esti direct raspunzator de ceea ce face el. Nu eu, nici chelnerul si nici vreunul dintre ceilalti clienti.

Nu ma lua nici cu “las’ c-o sa vezi tu cand o sa ai un copil al tau”. Ce-o sa vad? Cum incearca sa rastoarne mese prin localuri? Nu, n-o sa vad asta. Pentru ca – daca tot o sa vreau sa ies in oras – o sa-l las in grija cuiva in care am incredere oarba, pentru cateva ore. Asta, daca va fi prea mic. Pentru ca daca va fi suficient de mare incat sa inteleaga ce i se spune, va fi si suficient de educat incat sa nu deranjeze pe nimeni din jur. Crede-ma pe cuvant.


3 Comments

  • Reply Arina Borz |

    Draga Lucian,

    Cred ca timpul o sa iti arate si partea asta pe care nu o intelegi acum. De cand il am pe Andu am inceput sa inteleg copiii si vei vedea ca nu-i usor cu ei. Au si ei personalitate si si-o impun oriunde merg. Nu poti sta in casa mereu daca copilul tau este mai zburdalnic. Numai iesind prin diverse locuri cu el ajungi sa ii poti arata cum sa se poarte. Pana ajunge sa stea cuminte si sa se comporte frumos dureaza cativa ani. Pana atunci o sa tot alerge, o sa rastoarne farfurii si o sa iti rastoarne masa.

    Daca vezi un copil de scoala care face aceste lucruri da, este si vina parintilor. Cand sunt mici nu poti acuza zic eu pe nimeni.

    Pana sa devin “mama” asa vedeam si eu lucrurile dar viata mi-a demonstrat ca pana nu treci prin diverse situatii nu le intelegi in adevaratul lor sens.

    Toate cele bune,
    Arina

  • Reply admin |

    Buna Arina

    Multumesc pentru parere.
    Ai spus urmatoarele :
    “Pana ajunge sa stea cuminte si sa se comporte frumos dureaza cativa ani. Pana atunci o sa tot alerge, o sa rastoarne farfurii si o sa iti rastoarne masa.”

    Inteleg asta – e normal. Doar e copil. E logic sa alerge si sa se simta in lumea lui.
    Dar – presupunand ca iesi cu el intr-un loc public – nu e de datoria ta (ca om si parinte) sa ai grija sa nu-i deranjeze pe ceilalti?
    Nu vorbesc despre tine si Andu – deci te rog sa nu intelegi ca te critic. Vorbesc la modul general.
    Am vazut si multe cazuri de parinti cu copii zburdalnici – dar care reuseau foarte frumos sa-i tina sub control cand ieseau in la restaurant. Deci – se poate.
    Articolul meu e despre parintii care nu pot sau nu vor sa faca asta, asa ca-i lasa in voia lor sa zburde printre mese si sa-si faca de cap. Ceea ce nu mi se pare normal.

    Cat despre ce-o sa-mi arate timpul, sunt de acord. Omul cat traieste tot invata. Dar acum sunt de parerea enuntata in articol.

  • Reply Nicu |

    Actiunile copiilor sunt responsabilitatea parintilor si daca nu sunt in stare sa isi controleze copilul la varsta in care poate alerga si “zgudui masa” atunci vor avea probleme si mai tarziu cu el.

    Acuma se merge pe ideea de a nu se bate copilul, de a ii se da orice cere ca sa taca si sa fie cuminte si 0 disciplina. Parerea mea, de aia sunt generatile actuale cum sunt si aud copii de clasa 1-a injurand mai rau ca la bar. Cand eram eu mic si sunt sigur ca multi altii, daca faceam asa ceva luam cateva palni de imi era frica si sa plang. Si acuma spun ca bine o facut. Respectam oamenii in varsta si nu faceam tot felul de prostii.

Lasa un comentariu