Peripetii la banca

Chestia asta s-a intamplat acum vreo trei-patru ani, intr-o seara de Decembrie. Mi-aduc mereu aminte de ea cu umor, chiar daca atunci – pe moment – nu mi-a venit deloc sa rad.

Fusese zi de salariu. Cand am iesit de la serviciu am pornit – impreuna cu un coleg – spre o banca din apropiere, cu gandul de-a ne depune banii tocmai primiti.

Era 7 si cateva minute. Sediul era deja gol, programul se terminase la 7 fix. Accesul in zona bancomatelor era insa liber – asa ca am intrat fara probleme.

Mi-am scos cardul, l-am introdus in aparat si tocmai cand ma pregateam sa introduc PIN-ul se intampla ceva ciudat. Adica bancomatul da o eroare (nu mai tin minte exact ce eroare) si optiunile de pe ecran dispar intr-o clipita. La mai putin de-o secunda dupa – usa din spatele meu (cea pe care intrasem) scoate un sunet puternic. Se blocase automat. Tot in acel moment incepe sa sune alarma.

Ma intorc si ma uit buimac la colegul meu. Si el la mine. Si lumea de afara la noi amandoi – pe geamurile largi care dadeau in strada.

Primul gand a fost ca am facut ceva gresit. Dar efectiv n-aveam ce, doar nu eram la prima utilizare a bancomatului. Stiam ca alarma se declanseaza doar in situatii deosebite si mereu cu un motiv anume. Atata doar ca n-aveam habar care era motivul. Doar nu incercasem sa jefuiesc banca prin simpla introducere a cardului in aparat.

In fine. Incepem (eu si colegul) sa ne lamurim ce-am putea face. Spargerea geamului bancii doar ca sa iesim afara nu era o solutie. Si-asa eram putin suspecti pentru ca se declansase alarma doar cu noi inauntru. Problemele in plus nu ne lipseau. Ne-am gandit apoi sa sunam la politie. La urma-urmei – locul era supravegheat cu camere video, deci pe inregistrari s-ar fi observat usor ca n-am incercat nimic rau. In concluzie – n-aveau ce sa ne faca.

Intre timp – curiosii se uitau la noi (de afara) ca la spectacol. E drept ca eram aproape chel si cu o barba de vreo cateva zile – da’ chiar a raufacator nu aratam. Sau cel putin asa imi placea sa cred 🙂

Dintre oamenii de afara, doi se apropie de usa. Un tanar si-o domnisoara. Unul din ei deschide usa cu o cartela de acces. Spre norocul nostru, erau angajatii bancii. Terminasera programul la 7, iar in momentul in care s-a declansat alarma erau inca in statia de autobuz din apropiere.

Domnisoara a intrat in birou si-a oprit alarma, explicandu-ne ca din pacate nu e prima data cand se intampla asa ceva – pentru ca sistemul de alarma a fost proiectat de o firma, instalat de alta si configurat de alta. I-am explicat ca bancomatul mi-a blocat cardul inauntru.

Foarte amabila, mi-a dat sa completez o cerere de restituire a cardului. Apoi – desi era in afara programului – a deschis bancomatul (prin spate) si mi-a restituit cardul. Intre timp aparatele revenisera la normal, ne-am depus banii si ne pregateam sa plecam. Si noi si cei doi angajati ai bancii.

Cand sa iesim pe usa, in fata opreste – cu scrasnet de roti – o duba a firmei de paza si protectie. Din ea coboara vreo 6 indivizi din aia cat casa. Unul dintre ei era ceea ce se numeste “un munte de om”, literalmente mai lat decat usa. Ziceai ca de unul singur ar fi fost in stare sa duca duba pe sus – cu toti colegii lui inauntru.

Intra astia toti in banca si ne roaga sa nu plecam. De fapt, “ne roaga” e impropriu spus. Pentru ca doi dintre ei se posteaza in usa – probabil ca sa se asigure ca le ascultam “rugamintea”.

Tipul mai lat decat usa o intreaba pe domnisoara :

“E totul in regula?”

“Da” – zice ea usor speriata. “S-a declansat alarma din greseala, nu e prima data cand se intampla.”

“Sunteti sigura ca e totul in regula?” – o intreaba ala iar, uitandu-se apoi la mine si la colegul meu. Atunci mi-a picat fisa. Tipul credea ca noi am intrat fraudulos in banca si-am amenintat-o pe domnisoara. Vorbea pe un ton fortat autoritar. Ma incerca rasul, dar mi-am zis ca mai bine ma abtin – ca altfel luam amandoi o mama de bataie gratuita in calitate de suspecti.

“Va deranjeaza daca ma uit putin prin jur?” – continua tipul.

Domnisoara n-are nimic impotriva, asa ca ala incepe sa se plimbe prin sediu, se uita prin baie, pe sub birouri, etc.

La final se enerveaza si se uita urat la noi, apoi ii zice iar domnisoarei :

“Pentru ultima data va intreb – sigur e totul in regula?”

I se confirma iar ca totul e ok, asa ca – vrand-nevrand – ies cu totii afara, se urca-n duba si pleaca. Noi salutam frumos si-o luam din loc, sa nu cumva sa se razgandeasca aia :))

M-a distrat ce-i drept excesul de zel pe care-l facea individul si pofta de bataie ce i se citea in priviri. Desi au ajuns cu vreo 15-20 de minute dupa ce alarma fusese oprita. Vorba unui amic, daca eram intr-adevar jefuitori – in timpul ala puteam si sa cheltuim o parte din bani 🙂


One Comment

Lasa un comentariu