Vecinul meu, preotul

E deja noapte. Aproape ora 22.

Realizez ca proviziile de apa plata mi-s pe terminate si ca mai sunt doar cateva minute pana cand magazinul cel mai apropiat se inchide, asa ca ma echipez si fug repede la cumparaturi.

Ies din scara blocului si – cativa metri mai incolo – disting un Logan pe langa care se invartea cineva.

Merg mai aproape. Realizez ca respectivul e preotul ce locuieste intr-unul din blocurile vecine. Ne mai intersectam uneori, intamplator – asa ca i-am retinut figura. Masina era a lui.

Nu-mi dau seama ce face si nu stau sa casc ochii – trebuie sa merg la magazin.

Revin dupa cateva minute, cu plasa plina. Preotul e tot acolo, facand ture in jurul masinii.

Devin curios, asa ca-mi incetinesc pasii. Ma vede. Mai da o tura in jurul masinii. Ma vede iar si ma fixeaza cu privirea, in lumina neonului de pe unul dintre stalpi. Se incrunta.

“Va pot ajuta cu ceva?” – il intreb.

“Ai cumva o cheie de la masina mea?” – mormaie el.

“Ma tem ca nu” – raspund.

“Atunci nu ma poti ajuta.”

Asa deci. Si-a incuiat cheile de la masina. In masina. Trist, ce-i drept. Ma gandesc ca daca ar fi avut o cheie de rezerva, ar fi mers deja dupa ea.

Ii spun “la revedere”. Nu-mi raspunde. In fine…

N-am cum sa-l ajut, asta e. Pornesc spre scara blocului. Imi amintesc de episodul in care am deschis usa Daciei tatalui meu, cu surubelnita. Acum vreo 20 de ani. Ma gandesc dac-ar merge smecheria si la Logan. Probabil ca nu, in 20 de ani s-o fi schimbat si modul de actionare al incuietorilor de Dacie. Sau de Logan. Whatever.

Intre timp, aud niste soapte in spatele meu. Era preotul. Oare se roaga?

Ma opresc iar, si devin atent. Oare chiar se roaga? Te pomenesti ca se deschide usa masinii asa, din senin. Si – c-un drum – poate-mi schimb si eu parerea despre Biserica. Asa, un pic 🙂

Nu reusesc sa-mi dau seama ce spune. Mi se pare ca aud “Dumnezo” de cateva ori. Nu “Dumnezeu”, ci “Dumnezo”. Oare injura?

Devin si mai curios. La urma-urmei, deja “ma bagasem in seama” – asa ca gheata e deja sparta.

“Va rugati?” – zic.

Pufaie puternic si cu naduf. Apoi rade. “Fiiiiiiiiiiiiiii seriooooooooooooooooos !!!”.

Epic.

P.S.: Masina e tot acolo. Evident, tot incuiata.


4 Comments

  • Reply Moica Dan |

    Luci am o intrebare… Tu cand iti incui cheile de la masina in masina, te duci la seful tau sa ii ceri ajutor? :))

  • Reply Nicu |

    Tin minte la dacile vechi ca se potrivea cheia de la alte masini. Am trecut si eu prin asta si am tras cateva taxiuri ce treceau pe dreapta si la a patra masina cheia a intrat perfect.

    In povestioara ta e de apreciat curiozitatea, eu nici nu cred ca las fi bagat in seama, sunt antrenat seara sa nu intru in discutii cu nimeni.

Lasa un comentariu