Ce nu stiati despre Gaddafi

Muammar Gaddafi

Muammar Gaddafi (1942 - 2011)

Am vazut zilele trecute la stiri imaginile cu presupusele ultime clipe din viata lui Muammar Gaddafi. Zic “presupusele” pentru ca povestea ridica multe semne de intrebare, cu atat mai mult cu cat nu poate fi verificata. Cel putin nu de catre oamenii de rand.

Rebelii libieni – fericiti c-au pus mana pe “tiran”, il loveau cu o sete lipsita de orice urma de ratiune – in timp ce individul (oarecum mirat de ce i se intampla) il intreba pe unul dintre ei “ce ti-am facut eu tie?”.

Da – “rebelii” erau bucurosi ca scapa de un asa-zis tiran. Dar obscenitatea uciderii unui om pe care acum cateva luni il ridicau in slavi nu i-a facut mai putin tirani decat el insusi.

Nu-i iau apararea lui Gaddafi (asta, inainte sa sara vreunu’ sa dea cu paru’ – dupa cunoscutul obicei mioritic). Dar daca omul se facea intr-adevar vinovat de atatea crime, nu merita oare sa fie capturat, judecat si – abia apoi, eventual – condamnat la inchisoare pe viata? Sau dus in fata plutonului de executie, sau pe scaunul electric?

Da, judecat. Intr-o instanta obiectiva – nu intr-una “a poporului”. Gasit vinovat pentru N capete de acuzare (unde N era stabilit de instanta) si condamnat apoi sa plateasca (pe viata sau cu viata) pentru toate acestea.

Fac o paranteza si va invit sa vizionati un film pe care l-am descoperit via Visurat.

Mai jos – cateva idei reprezentative din acest film :

  • Gaddafi a nationalizat petrolul tarii sale si a negociat preturi corecte in cadrul OPEC.
  • A folosit banii castigati din exploatarea resurselor petroliere pentru a construi scoli, spitale si pentru a dezvolta infrastructura.
  • Inainte ca Gaddafi sa preia puterea – mai putin de o cincime dintre libieni stiau sa citeasca. Majoritatea n-aveau acces la sistemul educational. In timpul regimului sau – toti cetatenii au ajuns sa aiba acces la un sistem de invatamant gratuit si superior din punct de vedere calitativ. Iar procentul de alfabetizare a crescut la 83%.
  • Sistemul de sanatate libian este 100% gratuit. Accesul in spitale precum si la toate categoriile de medicamente este gratuit. Daca un cetatean libian are nevoie de o interventie chirurgicala care nu poate fi efectuata in Libia – statul ii plateste deplasarea si toate cheltuielile in strainatate, pentru interventia respectiva.
  • A subventionat alimentele si a racordat intreaga tara la un sistem electric central.
  • A finantat crearea celui mai mare râu artificial – care a intrat in cartea recordurilor drept o minune a lumii moderne. Astfel – a reusit sa transforme o mare parte a desertului libian in teren cultivabil.
  • Orice libian care vrea sa devina fermier primeste de la stat pamant, o casa, utilaje agricole si seminte – pentru a putea sa-si desfasoare activitatea.
  • Cand Gaddafi a venit la putere, foarte multi dintre libieni locuiau inca in corturi sau in case improvizate din cisterne pentru petrol. A promis ca fiecare libian va avea – gratuit – o casa, si (pentru a nu fi acuzat de tratament preferential) ca parintii lui vor fi ultimii care vor beneficia de acea casa gratis. A reusit sa ofere cate o casa fiecarei familii libiene. Tatal sau a murit insa in cort, pentru ca in acel moment inca nu toti libienii aveau case.
  • Sub conducerea lui – Libia a atins cel mai inalt standard de viata din Africa. In topurile mondiale – a depasit tari ca Rusia, Brazilia sau Arabia Saudita.
  • Spre deosebire de alte tari care-si exploatau resursele petroliere – Libia folosea tot profitul pentru dezvoltarea interna a tarii.
  • Gaddafi considera ca adevarata democratie economica este realizata doar atunci cand bunastarea tarii este simtita de catre absolut fiecare cetatean. Astfel – banii proveniti din exploatarea petrolului erau impartiti si virati direct in conturile bancare ale cetatenilor. Nu stiu pe ce criterii.
  • A contribuit la emanciparea femeilor, incurajandu-le sa participe in toate aspectele vietii politice. Femeile au primit si ele acces gratuit la sistemul de invatamant (nu aveau, pana atunci) – si a fost incurajata angajarea lor pe posturi platite (nici asta nu se facea, pana atunci). A luptat mult cu traditionalismul societatii pentru a realiza toate acestea.
  • S-a opus invaziei americane in Irak, atragandu-si astfel furia monarhiei Saudite.
  • In Octombrie 2010 – a fost primul (si – deocamdata – singurul) lider din lumea araba care si-a cerut public scuze pentru inumanele tratamente aplicate africanilor. Asta l-a indepartat si mai mult de ceilalti lideri ai lumii arabe – pe care continua sa-i critice pentru slugarnicia fata de fortele Vestului.
  • A incercat sa unifice toate statele Africii (in asa-zisele “State Unite ale Africii”), pentru o reala independenta a Continentului Negru in fata restului lumii. In aceasta idee – a negociat acorduri de incetare a focului in razboaiele din Uganda, Congo, Etiopia si Eritrea.
  • A oferit suport multor grupari revolutionare (de eliberare).  Grupari considerate teroriste – de cealalta parte a baricadei. A fost numit “unul dintre cei mai mari luptatori pentru libertate ai secolului XX” – de catre Nelson Mandela (primul presedinte al Africii de Sud ales prin vot universal).

Da – veti spune ca se pot face liste (probabil – mai lungi decat cea de mai sus) si cu relele infaptuite de Gaddafi. Dar cred totusi ca lucrurile bune de mai sus il indreptateau la un proces corect (sunt unul din idealistii care inca mai considera ca procesele corecte mai exista). Chiar si daca – in urma acestui proces – ar fi fost executat, ar fi pierit intr-un context legal. Ar fi fost judecat asemeni oricarui alt raufacator (cu toate capetele de acuzare aferente). Nu i s-ar fi aplicat “dreptatea poporului”. Pentru ca dreptatea poporului e dreptatea omului de rand, care-a pus mana pe arma – si care poate fi puternic influentat de diversi factori externi bazati la randul lor pe puternice interese.

Dac-ar fi sa ne luam dupa fapte, libienii au executat (inuman) un asa-zis raufacator care le-a facut (din punct de vedere economic si social) viata mult mai buna decat e in multe tari ale lumii la ora actuala. Daca bagam in ecuatie si faptul ca petrolul este (in Libia) din belsug si mai ieftin decat apa plata, prezenta NATO in zona incepe sa se explice. Doar sa se explice, nu sa se justifice.

Vom vedea insa peste cativa ani unde-i va duce pe libieni actualul ajutor al NATO. Zambind – spre o luminoasa democratie? Sau plangand – la mormantul lui Gaddafi?

Sursa imagine – Wikipedia.

Sursa clip video – Visurat.


Lasa un comentariu