Orchestra diavolului

Diablo Swing Orchestra

Diablo Swing Orchestra

 Suedia, 1501

Cativa muzicieni au pus bazele unei orchestre cum nu s-a mai vazut pana atunci. Sau – mai bine zis – cum nu s-a mai auzit.  Nimeni nu putea spune ce anume e atat de seducator in muzica lor, insa in scurt timp au reusit sa acapareze un public imens. Oameni de pe tot intinsul tarii si din toate clasele sociale se adunau sa-i asculte, minunandu-se de muzica lor divina. Au castigat rapid reputatia unui repertoriu salbatic si viguros – iar cei indragostiti de acordurile lor ii urmau peste tot.

In a doua jumatate a secolului XVI, biserica si-a consolidat puternic pozitia in zona – fapt care-a dus la cresterea nemultumirii oamenilor de rand. Multi dintre ei si-au gasit refugiul in muzica orchestrei respective – vazand in asta o modalitate de-a face fata traiului de zi cu zi.

Numarul ascultatorilor crestea, iar numarul celor care mergeau la biserica scadea vazand cu ochii. Iar preotii au hotarat sa ia masuri in aceasta privinta. In timpul slujbelor religioase – au inceput sa critice orchestra, spunand ca muzica ei reprezinta o insulta directa la adresa Lui Hristos insusi. I-au numit pe muzicieni adoratori ai Satanei, numindu-i Orchestra diavolului. Insa asta n-a facut decat sa le creasca popularitatea.

In stare de disperare, liderii bisericii de atunci au inscenat o crima la care – spuneau ei – ar fi luat parte toti muzicienii in cauza. Si au inceput sa-i haituiasca, sa-i vaneze neincetat. Acestia s-au vazut obligati sa se ascunda vreme de doi ani de zile prin casele celor care-i simpatizau. Ba chiar – din cand in cand – obisnuiau sa cante in spatii inchise si pentru audiente restranse. Pentru ca muzica lor sa nu moara.

Ca si ultima masura – biserica a promis o recompensa uriasa persoanei care va oferi informatii ce vor duce la capturarea muzicienilor. Iar acestia, obositi de viata de fugari – si-au dat seama ca nu vor mai putea trai asa. Si-au hotarat sa se predea. Insa nu oricum, ci in stil mare – asemeni muzicii lor.

Inainte de asta insa – au facut un pact. Si anume ca peste 500 de ani orchestra sa se reuneasca – formata fiind din urmasii fondatorilor sai.  Si sa cante cu aceeasi patima, incantand publicul asa cum au facut-o ei. Astfel, sase plicuri sigilate au fost transmise (prin intermediul unor oameni de incredere) familiilor lor.

Si-au anuntat apoi public ultimul concert. Mii de oameni au venit sa-i asculte si sa asiste la o reprezentatie de-a dreptul istorica, despre care s-a vorbit multa vreme de-atunci. Si-au cantat cu pasiune, asa cum doar ei stiau – pana la ultimul cantec. Abia atunci garzile inarmate au reusit sa patrunda pe scena, prin oceanul de oameni. I-au prins, i-au inchis, i-au condamnat la moarte… iar mai apoi i-au spanzurat.

Stockholm, 2003

Doi oameni se intalnesc absolut intamplator intr-un magazin de muzica si incep sa povesteasca. Dintr-o vorba intr-alta, realizeaza ca au stramosi muzicieni si ca ambii au primit drept mostenire niste scrisori inconjurate de mister – ce contineau instructiuni clare pentru reunirea a ceea ce-a fost candva Orchestra diavolului. Avand acum un tel comun, pornesc o asidua investigatie si – in termen de trei luni – reusesc sa-i identifice pe ceilalti succesori, mergand pe firul genealogic lung de 500 de ani.

Se grupeaza intr-o formatie cu menirea de-a fi versiunea moderna a orchestrei originale – si incep sa cante. Partiturile originale nu mai existau – fusesera arse in 1503, de catre preoti. Dar asta nu i-a impiedicat sa-si croiasca drum printre sutele de formatii de astazi. Pentru ca ei – spre deosebire de multi altii – au in spate o poveste. Una de suflet.

Asadar, doamnelor si domnilor… Diablo Swing Orchestra.

I-am descoperit de curand si m-au cucerit de la prima piesa.

Sursa documentare articol – pagina de Fb a formatiei.

Sursa imagine – musisteria.com.


Lasa un comentariu