Pana mea

Asta a fost una dintre primele expresii pe care Gica le-a invatat, cam in aceeasi perioada in care reusea sa articuleze “mama” si “tata”. O auzea des, in diverse situatii. Nu stia el (inca) ce inseamna, dar din moment ce o auzea atat de frecvent s-a gandit (cu mintea lui de copil) ca trebuie ca “pana mea” sa fie ceva important.

Cand a mai crescut, a observat ca pana era des pomenita in grupul sau de spargatori de seminte din fata blocului. Indiferent ca era a lui sau a altcuiva – “pana” era la mare cinste. Nu erai smecher daca nu pomeneai “pana” cel putin odata la doua propozitii.

A crescut si-a mers la scoala – iar invatatoarea l-a apostrofat zdravan cand l-a auzit vorbind de pana. El nu pricepea de ce, doar era obisnuit de mic sa vorbeasca asa.

Din cauza abuzului de pene in discutiile cu colegii, i-a fost scazuta nota la purtare. Cand si-a anuntat parintii – maica-sa a vrut sa-l bata. Noroc cu tac’su : “ce pana mea ai cu el, tu femeie? lasa-l in pana mea in pace”. Si l-a lasat.

La liceu – Gica nu pricepea de ce pana lui tre’ sa studieze poeziile lu’ Eminescu. Sau Blaga. Sau opera lu’ Shaki… Shaka…. Shaks… pana lui, unu’ din englejii aia ce-au scris si teatru. Ce naiba, versurile lu’ Guta si Adi Minune le pricepea si fara sa-si toace creierii in asa hal.

La BAC a reusit – in pana lui – sa copieze de-un 6. L-a dat, evident – inainte de 2011.

Facultatea a fost de vis. L-au bagat cumva parintii la taxa, la un profil pe care nici macar nu stia sa-l pronunte. “In pana mea copile, las’ sa ai si tu o diploma, ca fata lu’ vecina de la trei” – i-a zis tac’su. La cursuri nu s-a dus deloc. Taiatul de frunze la caini era o activitate ce-l atragea mai mult. Nu s-ar fi dus nici la examene, da’ a auzit ca nu prea are incotro.

Bagandu-si pana, s-a prezentat  totusi la primul examen. Profesorul a vrut sa-l dea afara, pe motiv ca n-are deloc prezente la cursul lui. “In pana mea, te sparg de nu-mi dai cinciu’, sa mor io” – i-a repetat (cu diverse variatiuni) profesorului. Acesta – temandu-se – l-a trecut. A ezitat un pic, dar n-a vrut sa riste sa nu mai ajunga intreg acasa. Mai ales ca Gica era sustinut de cativa dintre vechii lui tovarasi de spart seminte. Tot asa – sau copiind – a trecut si celelalte examene. Iar la final s-a vazut – in pana lui – cu diploma.

N-a inteles de ce trebuia sa lucreze. Doar putea trai si el din pensia babacilor. Mai ales cand le-o lua pe toata, cu forta. Da’ era totusi – baiat mare. Asa ca si-a tras un CV in care apareau tot felul de aptitudini si calificari. De marea lor majoritate nici n-auzise vreodata, da’ asa apareau in modelul scos de pe net si ca s-a gandit sa le lase-acolo – ca “dau bine”. Pus la patru ace, s-a prezentat la mai multe interviuri.

Nu intelegea de ce aia il tot intrebau ce stie sa faca. Ce pana lui – nu scrie in CV? Nici la testele de aptitudini n-a facut nimic. E drept ca in afara de abuzul de pene in conversatii nu prea stia el mare lucru, si intelegea ca toate posturile de conducere sunt ocupate. Da’ spera totusi – la un post de director mai mic, asa…

Seara – la o bere cu tovarasii – nu intelegea de ce nu-si gaseste de lucru “in domeniul lui”. Ca doar avea diploma. Nu stia sa faca nimic, dar avea diploma. Asta conta, la urma-urmei. Ca doar ar castiga si el un ban cinstit, ce pana lui.

Maica-sa a citit in ziar ca se fac angajari pe un santier nou, in oras. Asa c-a ajuns sa dea cu tarnacopu’, pe post de muncitor necalificat. Banii nu erau multi, da’ ii ajungeau de bautura si tigari. Si – din cand in cand – de cate-o ciocolata pentru Gina, coafeza de la salonul aflat la coltul blocului. Pe care-o mai ducea din cand in cand in dormitorul parintilor, cand acestia erau plecati la tara.

Gina fusese logodita c-un amarat de profesor inainte. Da’ n-avea niciun viitor cu el, zicea ea. Ca ala nu era in stare sa o intretina. Asa ca-l lasase in treaba lui, pornind spre “idealuri mai inalte”. Iar pe moment – se oprise la Gica.

“Cum pana mea?” – exclamase Gica afland ca draga lui coafeza e gravida. Se temea ca va trebui s-o ia de nevasta. A incercat sa se sustraga, ce pana lui. Si a reusit – pana cand s-a trezit ca-l viziteaza tatal Ginei pe santier. Batranul nu era cine stie ce, insa modul amenintator in care invartea lopata l-a convins pe Gica sa-si puna verigheta.

Nunta a fost simpla. Departe de ce visase Gina. “Ce pana mea, daca n-are tac’tu bani?” – s-a justificat el.

Parintii i s-au mutat la tara, iar apartamentul i-a ramas lui. S-a mutat acolo, cu Gina cu tot. La scurt timp, a devenit tata. Avea o fetita. Spera la un baiat, da’ e bine si-asa – ce pana lui.

Gina s-a ingrasat mult, dupa nastere. Dar lucreaza in continuare la coafor – si castiga binisor. In ultima vreme – Gica a inceput s-o viziteze tot mai des pe vecina de la parter. Ca doar Gina e grasa, vecina e “buna” si vaduva, iar el e barbat cu nevoi – ce pana lui.

A fost dat afara de pe santierul unde lucra. Incercase sa fure niste ciment, sa aiba bani de bautura – si l-au prins. “Las’ ca gasesc alt loc de dat cu lopata, ce pana mea” – se consoleaza el. Ca doar poate trai deocamdata din salariul nevestei. Si tot din salariul ei ii va lua si-un set nou de lenjerie intima vecinei pe care-o frecventeaza. Pentru ca vine ziua ei de nastere. Si in curand vine si ziua Ginei… sau a trecut deja?

Daca-l vezi pe Gica si intri-n vorba cu el, iti va spune mereu ca statu’ nu-l ajuta. El ar vrea sa castige mai mult – da’ unde pana lui? Ca nimeni nu-l angajeaza. Nu stie – in pana lui – sa faca mare lucru. Da’ ce, el n-ar castiga un ban, ca tot omu’?

Intre timp – fata lui Gica invata primele cuvinte. “Mama”, “tata” si “pana mea”…

Partea trista e ca vezi cate-un Gica tot mai des. Pe strada, prin magazine, pe stadion… peste tot. In special la televizor – injurand sistemul care nu-l ajuta, nationala care-a mai pierdut un meci, profesorii care indraznesc sa faca greva, etc. Ar fi in stare sa devina – temporar – cel mai bun prieten al tau, daca-i dai bani de-un pachet de tigari. Abia asteapta sa vina anul electoral, ca doar ar cara si el acasa cateva plase cu faina, zahar si ulei – pentru ca-i cetatean cu drept de vot, ce pana lui.

Ca el, sunt multi. Din ce in ce mai multi. Prea multi.

P.S.: Evident, “pana” pe care-o tot invoca Gica nu e pana. Da’ v-ati prins deja, daca ati ajuns pana aici. Am preferat sa folosesc alt cuvant in locul originalului. Pentru ca azi sunt prea satul de Gica si de cei ca el, ca sa mai am chef sa-njur.

P.P.S.: Gica si Gina sunt personaje fictive, inspirate insa din cotidian.


2 Comments

  • Reply Nicu |

    Intradevar Gica asta e intalnit destul de des. Ai mai uitat sa zici ca mai se crede si mare mester si are o solutie la orice.
    Cand stai de vorba cu el, “iti explica el cum sta treaba” ca omul e trecut prin viata si e o “victima” a sistemului.

Lasa un comentariu