Viata in IT (I)

Inaugurez pe aceasta cale un mic… serial, daca vreti sa-l numiti asa –  realizat de mine si Simpa. In fiecare “episod” vom ilustra (usor satiric) cate un caz specific care le face viata grea celor care lucreaza in IT (in Romania si nu numai).

Personajele sunt patru la numar :

  • clientul dificil
  • sotia clientului dificil
  • pisica sotiei clientului dificil
  • programatorul

Va prindeti voi cine e fiecare.

ATENTIE : Toate articolele din aceasta serie sunt pamflete si se doresc a fi tratate ca atare. Absolut orice asemanare cu persoane reale este pur intamplatoare (asta, ca sa eliminam orice posibile suspiciuni nefondate).

Acestea fiind spuse – aveti mai jos partea I.

Viata in IT (I)

Viata in IT (I)

Click pe imagine pentru a o vedea la dimensiunile originale.

P.S.: Pentru cine nu si-a dat seama – e vorba de clientii care vin cu doua-trei randuri de specificatii foarte sumare (pentru un proiect imens), sunt mereu foarte grabiti si vor sa afle direct costul proiectului, fara a avea rabdare sa treaca prin procesul de clarificare (in urma caruia s-ar putea da o estimare foarte exacta).


14 Comments

  • Reply Carcotasa |

    Imi place ideea si blogul la fel. O singura chestie ma debusoleaza doar: care-i targetul? Scrii cumva pentru idioti? Ca deseori explici concepte “pentru cei care n-au inteles”. Ce cauta acesti oameni pe blogul tau? Sau, mai precis, de ce-ti pasa de cei care “nu isi dau seama” de lucruri atat de evidente? Probabil ca mi-ar placea si mai mult blogul tau fara aceste texte explicative.

    Doar o parere, evident.

  • Reply aurel |

    Acum toata lumea vrea sa-si faca un serial dar multi o dau in bara… la fel ca tine.

    LAMEEEEEEEEE

  • Reply admin |

    @Carcotasa : Sigur ca NU scriu pentru idioti. Chiar deloc. Am dat explicatiile de rigoare pentru ca nu toti cei care citesc asta au tangente cu IT-ul, si voiam sa fie clar pentru toata lumea 🙂

    @aurel : Nu stiu care-i “toata lumea” si – sincer – nici nu ma prea intereseaza. Oricum, ai dreptul la propria opinie la fel cum ai dreptul sa alegi. Iar daca nu-ti place ceea ce vezi aici, poti alege sa nu mai citesti. E chiar atat de simplu 🙂

  • Reply Henrich |

    “Yes Sir, what you want will take 500 hours to deliver and will cost 500*($my_wage) USD.

    Conform specificatiilor am o sansa (aproape) unica ca sa pun la bataie imaginatia mea, creativitatea si alte asemenea competente.

  • Reply admin |

    @Henrich
    Intr-o lume ideala, poate. In cea reala insa – dupa ce-ti aproba estimarea de 500 de ore va incepe sa-ti detalieze ceea ce vrea (dupa cum bine stim). Pentru ca te va plati sa faci proiectul la care se gandeste el (chiar daca initial e rezumat in 2-3 linii), nu cel imaginat de tine. Iar pe masura ce aceste detalii incep sa curga, estimarea data de tine “din burta” va fi tot mai departe de adevar. De tristul adevar, as zice.

  • Reply Henrich |

    “I hope you realise this new requests and was not covered by any previous estimate. Will do it, but will take more time. Let me know if it is okay. :)”

    Unii clienti stiu tot, vor chestii aparte. Nu stiu de ce nu le construiesc ei, daca au atata habar despre bulshiturile astea de pe web 🙂 Mi se pare ca multi nici nu sunt pregatiti total pentru un asemenea pas. Dar ei vor, ei doresc… sa puna bete in roate in slujbele altora…

  • Reply admin |

    … si reusesc (de cele mai multe ori) sa puna bete-n roatele slujbelor altora.
    Explicatia cu care se vine cel mai des e ca ei aveau de la bun inceput in minte specificatiile pe care tu le numesti “noi” – si nu accepta sa plateasca nimic in plus. Asa ca la intrebarea ta “I hope that you…” – raspunsul va fi negativ si hotarat. Cazurile ce reprezinta exceptii sunt extrem de rare.
    Long story short – nu ai cum sa estimezi un proiect mare pornind de la 3 linii de specificatii. Pentru ca risti foarte mult, nu poti estima ceva ce nu cunosti. Iar daca mergi “la nimereala”, atunci degeaba mai dai estimarea.

  • Reply Henrich |

    Si totusi estimarea nu mi se pare sa fie o promisiune fixa. E o estimare. Imprevizibilul nu se poate masura. E ceva relativ. Eu cred ca atata timp cat raporturile zilnice de lucru sunt acoperite si orele sunt justificate, asta e esenta unei colaborari. Baza pe o estimare e o prostie. Treaba trebuie facut oricum si mai bine gresesti la estimare, decat la adevarata munca. Important e sa treci cu bine de primul hop/proiect si in unele cazuri intervine chiar si increderea si lucrurile se mai „fixeaza”. Vorbesc din propriile experiente (dar exista si exceptii rare). Adevarul e ca developerul sau managerul trebuie sa aiba si putine competente de avocatura si sa se exprime finut 🙂 Se poate controla si un client turbat.

  • Reply admin |

    @Henrich
    “Baza pe o estimare e o prostie” – de acord, daca estimarea e data pe ghicite, din cateva randuri de specificatii (si fortat). Dar ceea ce nu trebuie sa uitam e ca respectivul client iti cere cu orice pret estimarea cu un singur scop : ca sa-si poata planifica bugetul.
    Sunt de acord ca treaba trebuie facuta, dar daca depasesti estimarea (asa “din burta” cum ai fost fortat s-o dai), atunci depasesti si bugetul clientului. Si te vei trezi cu o parte din munca neplatita.

    Sigur ca se poate controla si un client… dificil. Dar scopul nu e sa-l controlezi, ci sa-l faci sa vada si sa inteleaga realitatea cat mai mult posibil. Si aici intervine diplomatia de care spui tu, si care-mi e binecunoscuta.
    Sunt situatii in care clientii dispun DOAR de un anumit buget. Iar daca tu-ti depasesti estimarea si totodata bugetul lor – efectiv nu mai au cu ce sa te plateasca (nici de-ar vrea).

    Cat despre esenta unei colaborari – eu cred ca asta iese cel mai mult la iveala cand fiecare-si respecta cuvantul dat. Adica “eu fac proiectul in X ore, tu ma platesti Y $”. Nu-ti poti tine cuvantul, daca estimarea ce-ai dat-o fortat nu e nici macar aproape de adevar. Si nu-ti va conveni sa lucrezi mult peste acele X ore, pentru aceiasi Y $.

  • Reply Henrich |

    Prin controlare m-am referit tocmai sa-l facem sa inteleaga realitatea cat mai posibil. Oricum practica ofera mai mult entuziasm decat teoria 🙂 Poate ca fara alea 3 randuri, nu am mai simti provocarea. Ceea ce vreau sa transmit e ca trebuie sa ramanem pozitivi, altfel … Exact! 🙂

  • Reply admin |

    E una cand simti provocarea pe banii tai, si alta cand o faci pe banii unei firme unde esti angajat. In al doilea caz sunt mai multe chestii in joc.

    E intr-adevar placut sa risti, dar trebuie sa-ti asumi riscul asta.
    Si ti-l poti asuma daca lucrezi pe cont propriu – pentru ca daca gresesti, pierzi doar tu.
    Dar daca esti angajat si risti, gresesti si pierzi – atunci pierzi banii firmei. Si – indirect – asta ii afecteaza si pe ceilalti angajati, nu doar pe tine.

    Pozitivi suntem mereu. De-asta avem clienti care revin 🙂

Lasa un comentariu