Cum sa te lasi de fumat

Am inceput sa fumez in timpul facultatii. De ce? De plictiseala si pentru ca era o excelenta modalitate de socializare. In caminul studentesc, fumatul era unul dintre “sporturile” cele mai comune. Da, cu ghilimelele de rigoare.

La inceput, un pachet ma tinea o saptamana. Dupa doi ani, ajunsesem la aproape un pachet pe zi.

Intr-o iarna, ghinionul mi-a adus pe cap o pneumonie urata. Intr-un continuu periplu de la un medic la altul – am vazut (intr-un spital) cativa bolnavi de cancer pulmonar. Nu intru in detalii, ca nu asta e scopul articolului – dar stiu ca peisajul de atunci ma ingrozise efectiv. Tare de tot. Si mi-am zis ca-n veci n-o sa mai pun o tigara-n gura.

“Vesnicia” a durat insa abia un an si ceva. Apoi, brusc – am inceput din nou. Imi placea sa dau vina pe stres pentru asta. Probabil pentru ca era cel mai la indemana motiv.

A doua oara cand m-am lasat de fumat, am facut-o datorita unei femei. “Pauza” asta m-a tinut un an si cateva luni. M-am apucat apoi iarasi – din cauza aceleiasi femei. Da, stiu… viata poate fi a dracului de ironica uneori.

Azi am o luna si jumatate de cand nu mai fumez. Da, am renuntat inca o data la patima tigarilor – si n-am de gand sa-i mai pic in brate. Am facut-o in primul rand pentru mine. Ma simt altfel, iar asta e evident pe mai multe planuri.

N-am citit carti de specialitate, n-am folosit plasturi cu nicotina, n-am fost presat de nimeni si de nimic. Mi-am dat seama doar ca pentru a renunta la fumat si a-mi proteja sanatatea nu trebuie decat sa urmez doua reguli simple, auto-impuse :

  1. Ma las. Adica, ma opresc pur si simplu.
  2. Nu ma mai apuc.

De prima am trecut, acum ma tin de a doua si nu intentionez sa-i mai dau drumul.

Nu-i infierez pe cei care fumeaza, nu dau lectii nimanui si nu ma iau de nimeni. Spun doar ca oricine poate sa renunte.

Nu-i nevoie decat de vointa si un minim de auto-disciplina, de care sunt convins ca absolut toti suntem capabili (cu putin efort).

Am zis ca e simplu, nu neaparat usor.

Sursa imaginii – link.


15 Comments

  • Reply heghes |

    eu doua intrebări am la care vreau musai un răspuns sincer și mai detaliat decât în postare:

    1. de ce fumai? (a nu se confunda cu „de ce te-ai apucat?”)
    2. de ce te-ai lăsat?

  • Reply admin |

    Fumam pentru ca-mi dadea un anumit confort psihic. Adica – tigara ma ajuta sa-mi pun ordine in ganduri si sa analizez totul mai clar. Totodata, era o buna modalitate de socializare.

    Pana cand m-am convins ca-mi pot ordona gandurile si fara tigara.
    La fel cum pot socializa fara sa-mi afum plamanii – si fara sa simt deloc lipsa tigarii.

    As putea spune si ca m-am lasat pentru ca n-am (mai) gasit niciun motiv bun ca sa continui 🙂

    Nu in ultimul rand, admit ca a fost si o provocare. Lansata de mine, pentru mine.

  • Reply admin |

    Am realizat ca placerea de-a face anumite lucruri acompaniat de-o tigara venea de la natura acelor lucruri, nu de la tigara. Deci… tigara era in plus. Pentru mine, cel putin.
    E drept ca mi-a luat ceva vreme pana sa ma conving de asta 🙂

  • Reply heghes |

    deci e o șansă ca să te fi auto-convins, adică să-ți fi indus asta? deci să-ți fi inhibat o plăcere? 🙂

    p.s. mă duc la somn, continuăm mâine. noapte bună!

  • Reply admin |

    Cum ziceam, placerea venea din ceea ce faceam “la o tigara”, nu din tigara propriu-zisa 🙂 Atata doar ca mi-a luat ceva pana m-am convins de asta.
    Fac in continuare tot ce faceam inainte, cand fumam. Deci placerea de-a ma lasa dus pe ganduri sau de-a socializa n-a disparut. Chiar deloc. N-am inhibat nimic.

    Mai degraba as spune ca am constientizat un fapt. Si anume – utilitatea strict aparenta a tigarii (vorbesc strict pentru mine). Asa ca am renuntat la un obicei care nu-mi folosea (iar la obiceiurile vechi se renunta greu).

    Noapte buna si tie.

  • Reply Nicu |

    Eu inteleg foarte bine partea ca “te-ai oprit pur si simplu si nu ai continuat”. In tinerete am obisnuit sa fumez si eu, si la un moment dat pur si simplu am zis stop. Si de atunci nu am mai fumat si nici macar nu mai simt temptatia.

    Si la fel e si cu alte vicii. Ajungi la un moment dat sa iti dai seama ca e mai bine fara decat cu ele, indiferent de placere sau nu. Si din acel moment ai spus hotarat nu, si asa o ramas. Foarte important sa o faci pentru tine, sa renunti la ceva ce stii ca nu iti este benefic pt tine, nu pt vecina, familia etc.

  • Reply Adriana |

    Am ajuns intr-un moment in care toata lumea fumeaza, nu mai e cool sa fii fumator, e COOL sa fii nefumator 😀 Felicitari pentru vointa si sa o tii tot asa
    Sa traiti bine :))

Lasa un comentariu