Standarde

Standardele sunt acele nivele de toleranta pe care ni le fixam de-a lungul vietii. Ele sunt influentate de mai multi factori, printre cei mai importanti dintre acestia numarandu-se familia, educatia si anturajul.

De multe ori, nici nu constientizam cand ne auto-impunem anumite standarde. Insa – cu timpul – deciziile pe care le luam (constient sau nu) sunt direct guvernate de acestea.

Modul in care interactionam cu cei din jur este puternic influentat de ele (fie ca sunt ale noastre sau ale celorlalti). La fel si modul in care ceilalti ne privesc pe noi insine.

Cateva exemple prin care ne putem identifica anumite standarde sunt urmatoarele intrebari :

  • Cat de inteligenta trebuie sa fie o femeie, pentru a se face remarcata in fata ta? Raspunsul reprezinta standardul tau in materie de inteligenta feminina (perfect aplicabil si invers – adica de catre femei, in cazul barbatilor).
  • Cat de mult esti dispus sa apesi pedala de acceleratie, avand in vedere limita de viteza? (Standardul tau de responsabilitate la volan)
  • Cat de dezordonata trebuie sa iti fie locuinta inainte de-a incepe sa faci ordine? (Standardul tau de ordine)
  • Cat poti indura, pentru a obtine ceea ce vrei? (Standardul de demnitate)
  • Cat timp trebuie sa treaca de cand iesi de sub dus, pana cand te gandesti sa-l faci pe urmatorul? (Standardul de igiena corporala)
  • Cat de slabe trebuie sa fie rezultatele de la locul de munca, inainte de-a te convinge sa iei masuri si sa le imbunatatesti? (Standardul de calitate a muncii)
  • Cat de proasta trebuie sa fie mancarea si cata impertinenta ii permiti chelnerului, inainte de-a schimba restaurantul? (Standardul de calitate a serviciilor primite)
  • Cate marlanii permitem cuiva din propriul anturaj, inainte de-a-l elimina din acesta? (Standardul comportamental al celor din jur)

Vorbim asadar de niste limite minime de toleranta, raportate la diverse situatii.

Odata ce ne impunem (constient sau nu) un anumit standard, acesta devine totodata si un criteriu de selectie al anturajului (expresia “cei ce se-aseamana se-aduna” nu e chiar degeaba). Cu alte cuvinte, adunam in jurul nostru oameni cu standarde similare. Oameni care se incadreaza in standardele noastre iar noi ne incadram intr-ale lor.

Desigur – aceste limite de toleranta se modifica in timp. Urca sau coboara, in functie de modul in care vietile noastre evolueaza. Cred insa ca trebuie sa fim mereu multumiti cu propriile noastre standarde. Daca ajungem sa credem ca-s prea scazute – sa le ridicam. Sau invers, in anumite cazuri. Oricum – ideea e ca mereu trebuie sa le raportam la propria persoana, nu la ceilalti. Pentru ca trebuie sa ne guvernam dupa propriile reguli, nu dupa ale altora.

Involuntar, ii vom judeca pe cei din jur in functie de standardele pe care ni le auto-impunem. Si la fel vom fi – la randul nostru – judecati. Fie ca ne place sau nu. Pentru ca suntem oameni. Si mereu ii vom vedea pe altii prin prisma propriei noastre personalitati.

De exemplu – daca vreodata ii spui cuiva ca e un idiot, nu inseamna ca asa si e in realitate. Inseamna ca e asa doar din punctul tau de vedere. Asa-l vezi tu, prin prisma standardelor tale. Iar el – la randul sau – e liber sa te priveasca prin prisma standardelor sale.

In momentul in care spunem ca “nu ne pasa ce cred altii despre noi” nu inseamna ca ne-am scazut nivelele de toleranta sau ca am devenit ignoranti. Inseamna ca ne raportam la standardele noastre – nu la ale altora. Cat de bun sau rau e insa acest lucru… depinde de standardele fiecaruia 🙂

Sursa imaginii – link.


One Comment

  • Reply Nicu |

    Mi se pare foarte interesant cum ai descris personalitatea oamenilor din perspectiva stabilirii unui standard in ceea ce sunt. Intradevar aceste repere ne definesc procesul de decizie si in mare parte cine suntem.

Lasa un comentariu