Una din tinerete…

Povestea de mai jos am scris-o acum cativa ani. Am regasit-o azi, printre alte vechituri – si-am realizat ca a ramas la fel de actuala. Si ca – desi nu mai sunt la fel de tanar si naiv ca-n acele zile – am ramas la fel de idealist. Continui sa cred ca asta e un lucru bun.

Mi-am amintit astazi de o familie care a locuit pe aceeasi strada cu mine multa vreme. Cand s-au mutat erau tineri, fericiti si plini de idealuri – si vecinii i-au indragit din prima. Erau un cuplu interesant – ambii aveau mici defecte, dar pusi unul langa altul se completau perfect. Si-au facut rapid prieteni printre oamenii care locuiau pe acea strada. Si chiar si printre cei care locuiau pe strazile vecine. In scurt timp – toata comunitatea a ajuns sa-i cunoasca si sa-i aprecieze.

Toata lumea ii saluta, toata lumea le asculta sfaturile si toata lumea ii trata cu respect. Si totul mergea “ca pe roate”. Nimeni nu avea de ce sa se planga, toata lumea era fericita si plina de voie buna. Si toate acestea datorita influentei pozitive a noilor vecini.
Ea – frumoasa ca o floare – era Bunatatea. El – familist convins – era Altruismul. Oricum, la cat erau de cunoscuti pun pariu ca si tu ai auzit de ei. Au fost votati drept familia perfecta, cativa ani la rand.

Timpul a trecut incet – dar sigur. Lumea a inceput sa gandeasca altfel. Printre cei de pe strada mea au aparut personaje noi, caractere produse de societatea in continua schimbare. Doua dintre acele personaje erau Ura si Invidia. Stateau mereu la barfa la colt de strada – si atrageau tot mai multi dintre vecinii Bunatatii si Altruismului. Uneori li se alatura si o alta figura – Prostia – de care radeau toti dar nimeni n-o alunga. Ii dadeau voie sa se amestece in toate discutiile, si mai ales o ascultau cand venea vorba de barfe la adresa Bunatatii si Altruismului. Poate aveau nevoie de ea, cine stie. Dintr-un motiv sau altul, Prostia le era necesara si nu se puteau lipsi de ea.

Din cauza situatiei care incepea sa se contureze – si in care Ura, Invidia si Prostia aveau un rol decisiv – Bunatatea si Altruismul si-au dat seama ca nu mai sunt apreciati ca inainte. Au incercat din rasputeri sa-si recastige statutul – dar dusmanii erau mult prea puternici.

In cele din urma, dragii mei vecini s-au mutat de pe strada mea… Bunatatea si Altruismul si-au strans lucrurile si au plecat – cu lacrimi in ochi – dintre cei care la inceput i-au adorat si in final au ajuns sa-i urasca. In casa lor s-a mutat Invidia, care la scurt timp s-a casatorit cu Snobismul si au ajuns celebri in comunitate datorita Prostiei care le facea reclama.

Am tinut legatura cu Bunatatea si Altruismul. Ne-am scris mereu de-a lungul timpului. Vorbim uneori si la telefon. Au ajuns in alta parte, in alta comunitate. Vecinii i-au primit foarte bine. Au si o fetita, Speranta. Se simt bine in noua lor casa… dar se tem ca barfele si uneltirile Urii, Invidiei si ale celorlalti o sa-i ajunga si aici.

Mi-au povestit multe despre fiica lor – Speranta – si am ajuns sa am toata increderea in ea. Sunt convins ca o sa vina intr-o zi pe strada mea si o sa-i alunge pe dusmanii parintilor sai.

Nu stiu cat timp va trebui sa treaca pana cand toate acestea se vor intampla. Dar daca pana atunci Bunatatea si Altruismul vor avea nevoie de adapost (cand Ura si confratii ei ii vor alunga din nou), primeste-i pe strada ta si ofera-le un acoperis si o masa calda. Ceva imi spune ca nu vei fi dezamagit. Nici tu si nici vecinii tai…

Sursa imaginii – link.


One Comment

  • Reply lukas |

    Foarte frumos Luci, ma bucur sa vad ca esti o persoana atat de completa si ma bucur ca am fost cunsocuti candva si amici … frumos

Lasa un comentariu