“De Craciun, fii mai bun…”

Guest post scris de Simpa.

Afară plouă deşi e decembrie! E ora 7:00 şi încă sunt în pat… si iar voi întârzia la serviciu.

Deschid ochii şi îl privesc, e acolo. Mai închid ochii preţ de o clipă şi îl iau în braţe.

Mă uit iar la ceas, la câte grade sunt afară şi mă bucur de căldură. E o căldură sinceră, plină de iubire şi puţin ireală. Nici nu ştiam ca există!

Am întâlnit în viaţa mea multe feluri de căldură umană:

  • căldura mamei care îşi strânge la piept copilul;
  • căldura tatălui care îşi duce fetiţa cu el în oraş şi îi cumpără prăjitură (fără să afle “mama” care deja ştie);
  • căldura fratelui care te tachina când erai mică şi acum se uită la tine cu admiraţie;
  • căldura bunicilor care văd în tine realizările lor şi simt că şi-au făcut datoria pe pământ;
  • căldura unui prieten care simţi că te ia de mână şi îţi atinge sufletul;
  • căldura unui profesor care este mândru de ceea ce a şlefuit;
  • căldura unui bătrân care îţi este recunoscător când îi oferi locul;
  • căldura inocentă a unui copil când îi dai o ciocolată;
  • căldura necondiţionată a unui câine (ştiu, am spus căldură umană dar… uneori ai impresia că “cel mai bun prieten al omului” este cât se poate de uman).

Da… sunt multe feluri de căldură, fiecare specială în felul ei. Sunt norocoasă. Nu… sunt binecuvântată că am cunoscut toată această căldură.

De sărbători există acest obicei – “De Craciun, fii mai bun…”. Stau şi mă gândesc, oare căldura pe care am cunoscut-o a fost doar de Crăciun? Cu siguranţă nu. De Crăciun se fac mai multe gesturi umanitare, de Crăciun devenim “mai buni”, de Crăciun dăruim. Este foarte bine că facem asta dar… este suficient? Chiar e nevoie de o anumită perioadă din an pentru a face ceva pentru cei din jur, pentru a fii mai calzi?

Tot la sfârşitul anului mai este un obicei – să îţi stabileşti noi obiective, noi planuri de viitor. Din păcate, de multe ori aceste rezoluţii de an nou rămân la statutul de gând. Cauza?

O rezoluţie nu se face pentru ca este sfârşitul anului, nu se face pentru că acum fac toţi… se face atunci când simţi că este nevoie de acea schimbare!

Eu nu vă propun nici o rezoluţie, nu vă “închid” în nici un obicei sau tradiţie. Doresc doar să menţionez că toate trebuie făcute din suflet pentru suflet, nu într-un anumit timp ci într-o anumită stare. Nu pentru că aşa dictează societatea ci pentru că aşa simţiţi voi.
Fiţi mai buni, nu de Craciun ci tot timpul! Faceţi planuri de viitor şi munciţi pentru ele, nu la sfârşit de an ci tot anul! Oferiţi căldură celor din jur nu o dată pe an ci în fiecare zi!

Vă doresc o viaţă plină de căldură! 🙂

Sursa imaginii – link.


2 Comments

  • Reply Nicu |

    La fel e cu cadourile de Craciun. Toata lumea se simte obligata sa dea. Ei bine eu sunt de parere ca poti oferi un cadou in orice perioada a anului daca asa simti tu. Daca e obligatie mai bine sa nu fie.

    Si mai sunt multe legate de Craciun unde toate “faptele bune” devin fortate. Toti oameni isi pun o masca diferita de cum sunt parca e un bal. Si mie nu imi place deloc prefacatoria si trucurile ieftine. De aceea Craciunul nu ma imbucura cu nimic decat ca am concediu.

Lasa un comentariu