Romani si unguri

Citisem zilele trecute pe Hotnews cum un hocheist roman a fost umilit in vestiar de catre coechipierii sai de etnie maghiara. Gasiti detalii aici.

Conform articolului din sursa citata, unicul roman din echipa nationala de hochei a fost injurat si lovit cu prosoapele ude de catre coechipierii maghiari pentru simplul motiv ca era roman.

Trist, ce sa zic. Cu atat mai mult cu cat totul s-a petrecut intr-un mediu sportiv, unde disciplina ar trebui sa fie respectata cu strictete. Din cate am inteles, cazul se ancheteaza iar vinovatii vor fi pedepsiti. E normal sa se procedeze asa, acum si oricand – indiferent de etnia agresorilor sau a celui agresat. Conduita nesportiva atrage dupa sine grave consecinte, care vor trebui suportate de catre cei vinovati. Dar… nu neaparat acesta e subiectul prezentului articol.

Sunt ardelean suta la suta. Nascut si crescut in Ardeal, in centrul mediatizatului “conflict interetnic” dintre romani si unguri – cu care presa a asociat si incidentul mentionat mai sus. Da, acest conflict exista, e cat se poate de real. Din pacate, as zice.

Periodic, se pare ca romanii si ungurii au ceva de impartit.

“Noi am fost primii-n Ardeal !”

“Ba nu! Noi am fost primii !”

“De ce nu vreti sa vorbiti romaneste, ca sa ne putem intelege?”

“Da’ de ce nu vreti voi sa invatati ungureste, ca sa ne putem intelege?”

“De ce nu plecati la voi in Ungaria?”

“Da’de ce nu plecati voi in alta parte? Noi suntem deja acasa, in Ardeal.”

… si tot asa, an de an. Mai accentuat parca in preajma zilei de 1 Decembrie.

Sursele respectivului conflict se cauta prin carti si documente istorice, analistii isi dau cu parerea, politicienii la fel, iar de multe ori tensiunile cresc poate prea mult – dar continuam sa convietuim. La fel ca ieri, la fel ca luna trecuta, la fel ca anul trecut – traim cu totii aici, in Ardeal. Laolalta – romani si unguri. Observati c-am zis “romani SI unguri”, nu “romani VERSUS unguri”. Pentru ca traim cu totii in acelasi loc, nu separat.

Am invatat de-a lungul timpului ca una dintre cele mai eficiente modalitati de-a ajunge la miezul unei probleme e s-o simplifici intai cat de mult se poate. Simplificat – acest conflict pomenit mai sus se rezuma doar la ura, transmisa din generatie in generatie. Atat in cazul romanilor, cat si in cel al ungurilor. Sunt ferm convins ca Istvan de la etajul trei n-ar fi avut nimic de impartit cu Ion de la parter – daca parintii lui nu l-ar fi educat in spiritul “fiule, romanii-s hoti pentru ca ne-au luat Ardealul”. La fel, Ion n-ar fi avut nimic de impartit cu Istvan – daca parintii lui nu i-ar fi indus ideea ca “ungurii-s rai si vor sa ne ia Ardealul, care a fost al nostru dintotdeauna”. Fiind astfel indoctrinati, Ion si Istvan se mai injura uneori, se jignesc in toate felurile – iar apoi se impaca, fix la timp ca sa se certe iar. Au fost educati sa se urasca, si-atunci asta fac. Se urasc. Dar – culmea – tot vecini raman.

Ura asta degenereaza de multe ori, iar rezultatele-s regretabile.

Credeti-ma, nu putem generaliza. Nu vom putea spune niciodata ca ungurii-s rai si romanii-s buni – si nici invers.

Am prieteni din ambele etnii, si tin mult la ei. Cunosc oameni absolut exceptionali – atat romani cat si unguri. Si-s mandru ca ei fac parte din cercul meu de prieteni. Faptul ca-s exceptionali – asta-i diferentiaza de ceilalti. Nu etnia.

Totodata, cunosc si adevarate gunoaie umane, de cea mai joasa speta. Oameni absolut josnici – atat romani cat si unguri. Cuvintele si faptele lor ii degradeaza, atat in ochii mei cat si in ai celorlalti. Lipsa de caracter ii separa de ceilalti. Nu etnia.

In cazul dobitocilor din echipa de hochei, ura indusa de familii (care – la randul lor – au mostenit-o de la generatiile anterioare) s-a manifestat in mod direct. Asa stiau ei de la parinti – ca romanii-s naspa si trebuie batjocoriti – si asta au facut.

Am cunoscut si un caz in care un tanar ungur a fost umilit de romani (acum cativa ani). De ce-au facut romanii asta? Pentru ca asa stiau ei de acasa si pentru ca puteau. S-a ivit ocazia sa-si bata joc, motivul il aveau deja (indus de familie) si-au profitat.

Ce-au rezolvat agresorii, in cazurile de mai sus? Au sarit mai multi in capul unuia singur si l-au umilit. Viteaza chestie, ce sa zic. Ce-au dovedit agresorii (unguri in primul caz si romani in al doilea)? Pai, au dovedit ce usor poate degenera ura in prostie. Si poate-s si mandri de asta, cine stie.

Concluzia? Ura n-are etnie. Si nici prostia n-are etnie. Nu etnia diferentiaza oamenii – ci educatia, caracterul si modul in care gandesc.

Se spune ca oamenii sunt asemeni vinului – pentru ca odata cu trecerea timpului fie devin mai buni, fie se transforma in otet. Cata vreme ura continua sa fie parte din ambele etnii, nu vom ajunge nicaieri. Nici romanii si nici ungurii nu vor pleca nicaieri, nici acum si nici altadata. Pentru ca identitatea omului se leaga de locul in care s-a nascut, si “nicaieri nu-i ca acasa”. Conflictul se va stinge in totalitate atunci cand vom constientiza cu totii ca – indiferent de etnie, indiferent daca ne numim romani sau unguri – suntem ardeleni, traim si muncim impreuna. Si tocmai de-asta, porcariile cu independenta asa-zisului “Tinut Secuiesc” nu fac decat sa ne invrajbeasca si mai tare. E normal sa imparti ceea ce ai, pentru binele comun. Si incurajez asta. Dar e la fel de normal sa iei atitudine atunci cand altcineva vrea sa-si faca o casa la tine-n curte.

Cat despre “vitejii” din echipa de hochei… nu prea mai e nimic de spus. E foarte indicat sa lupti pentru ceea ce crezi. Atata timp cat convingerile iti sunt dictate de propria constiinta – si nu induse de altii. Insa totodata trebuie sa-ti alegi cu grija razboaiele. Pentru ca sunt victorii care te injosesc si infrangeri care te inalta.

Daca cineva doreste sa-si dea cu parerea despre ideile de mai sus, este rugat(a) sa reciteasca expresia scrisa cu rosu.

Multumesc / Köszönöm

Sursa imaginii – link.


Lasa un comentariu