S-a mai dus unul

A murit si Kim Jong-Il, dictatorul din Coreea de Nord. Un om care s-a bucurat de un extraordinar cult al personalitatii, fiind venerat ca un erou si supranumit chiar “regele-zeu”. De fapt, un individ care si-a condus tara cu o mana de fier – folosindu-se de o armata supusa si de lagarele de munca pentru a-si mentine puterea. Un tiran autentic, dupa marturiile poporului nenorocit de regimul sau. Unul dintre cei mai odiosi dictatori comunisti din istorie.

Azi, la moartea lui – poporul “a iesit sa-l jeleasca”, dupa cum puteti vedea in clipul de mai jos.

Am folosit ghilimelele pentru ca imaginile de mai sus reprezinta un circ ieftin. Adica niste oameni adusi – probabil sub amenintarea cu arma – si pusi sa jeleasca in frig, cu lacrimi si vaiete false. Asta – ca sa vada intreaga lume cum poporul indurerat plange dupa conducatorul iubit. Nu de alta, dar daca ar avea curajul sa-l numeasca tiran odios ar fi probabil impuscati pe loc iar familiile lor ar fi puse sa plateasca gloantele folosite (da, se practica asta). Frica e un bun conducator, iar dinastia Kim-ilor a demonstrat asta ani la rand.

Asta-mi aduce aminte de un interviu luat scriitorului roman Fanus Neagu (Divinitatea sa-l odihneasca), in Aprilie 2010 – de catre Ovidiu Ioanitoaia. Materialul il puteti citi aici.

Partea la care ma refer in mod special e legata de moartea lui Stalin. In acea vreme (cand murise Stalin), Fanus Neagu era profesor suplinitor in comuna Largu, raionul Faurei, regiunea Galati.

– Cum a fost cu Stalin?
– Ehe, cand mor dictatori d-astia e frumos, atat ca mor rar! Eram la Largu si, cum se curatase Tatucu, activistul de partid Costel Foamete ne-a ordonat noua, cadrelor didactice, sa-i aducem pe elevi de la internat la Caminul Cultural, unde se tinea mitingul de doliu, plansi, cu ochii umflati. Cum nu plangeau, ne-am hotarat sa-i batem, atat ca ei erau multi, vreo 150, iar noi 7-8 si nu pridideam. Asa ca i-am luat la palme din doi in doi, selectiv. Fiecare cu norocul lui.

Ei, cam acelasi lucru l-au patit si nord-coreenii care jeleau mai sus. Doar ca motivarea lor a fost arma si amenintarea cu inchisoarea, nu cateva palme.


2 Comments

Lasa un comentariu