Eminescu, altfel

Azi se implinesc 162 de ani de la nasterea lui Mihai Eminescu – poetul national al Romaniei.

Operele lui – fie ca e vorba de poezie sau proza – au fost parte a copilariei si adolescentei multora dintre noi. Insa la scoala ni s-au spus mult prea putine lucruri despre activitatea gazetareasca a marelui poet.

Va invit sa cititi mai jos doua fragmente din articolele publicate de Eminescu in ziarul Timpul, in anul 1880. Facand o radiografie a societatii romanesti actuale – m-am gandit ca aceste randuri se potrivesc la fel de bine si azi, ca si atunci cand au fost scrise.

In secolul nostru a căzut stavila care despartea pina mai ieri pe om de toata scara fiintelor organice. Desi ridicat, prin ratiunea sa, asupra intregei scari, omul azi a ajuns să recunoasca ca deosebirea intre el si lumea organică inferioara nu este absoluta. Cu toata elasticitatea inteligentei si adaptabilitatea fizicului sau, omul va vedea usor ca statul regulat pe care-l au albinele si furnicele nu este decit prototipul in mic al statului omenesc; va recunoaste apoi ca, desi in musuroaie si stupi nu exista parlament, nici codice scris, nici gazete, totusi domina acolo o ordine naturala, o repartitie a muncii, o despartire in clase, un serviciu al sigurantei publice chiar. Fiindca regina albinelor e sora tuturor celorlalte, precum si muma unui viitor popor de albine, a unui viitor roi, cugetatorul va vedea in calitatea cea intii o analogie cu vechea regalitate, cind monarhul era  primus inter pares, in a doua calitate acea elementara putere de formatiune a statelor, patria potestas.

Interesanta insa ramane soarta trintorilor. Din momentul in care nu mai indeplinesc niciun rol in viata sociala a statului albinelor sint inlaturati. Astfel societatea albinelor are revolutiile ei. Ca dovada insa despre intelepciunea innascuta a naturii, alaturi cu cea cistigata a omului, trintorii societatii omenesti, demagogii, cari nu indeplinesc nici un rol in viata statului decit acela de-a trai din esploatarea si amagirea multimii, nu impartasesc soarta colegilor lor din statul albinelor. Traind din avutul comun fara a produce nimic, platesc cu fraze si cu nelinistirea societatii binefacerile ei.

“Revolutia si revolutionarii” – 18 Iulie 1880

Constitutiunea nu este un mecanism, ci un text de lege, bun daca se aplica bine, rau daca se aplica rau. Acest text nevinovat nu are deloc a-si imputa daca sub masca lui se desfasura influenta imorala, daca in numele lui se inscriu in listele colegiului I si al II-lea alegatori fraudulosi, daca tot in numele lui o societate de exploatare a pus mana pe statul roman, uzurpand numele de partid politic.

[ … ]

Dreptul de-a ne mira l-am pierdut de mult in Romania. Intr-o tara in care un om cu patru clase primare si peste aceasta din fire e marginit e redactor de ziar, deputat, director de Banca Nationala, special intr-ale drumului de fier si curand ministru de finante, intr-o tara in care mucenicul Simeon e un om caruia nu i se poate imputa nimic, unde procurele false ca si falsele carti de alegator joaca rolul de capetenie pentru inaintarea oamenilor, unde merit, stiinta, caracter nu sunt nimic, tripotajul, pisicherlacul si hatarul tot, in o asemenea tara omul e redus a constata istoriceste ceea ce se intampla, a se indigna din cand in cand, a rade mai adeseori, dar a se mira de ceva nu mai are dreptul.

Putine avem de zis ca concluziune la o polemica cu mult prea lunga pentru obiectul ei.

Tara care, prin aplicarea institutiilor ei, incurajeaza ignoranta, neconsecuenta, lipsa de caracter, ba le decoreaza chiar, dovedeste ca e in descompunere deplina.

“Programul nostru zicea…” – 22 Iulie 1880

Sursa imaginii – link.

Sursa citatelor – link.


Lasa un comentariu