Frate, frate, da’…

Intr-una din serile trecute mergeam la unul dintre supermarket-urile din apropierea blocului, pentru cumparaturile uzuale.
Afara (langa usa) gasesc un pui de om. Mai negricios, asa… da’ asta-i irelevant. Ingheta de frig.
Mi se face mila de el si-i las niste maruntis. Intru apoi in magazin si-mi vad de-ale mele.
Cand ajung la raionul de carne si mezeluri, ma trezesc cu piciul in spatele meu.
El facea figura aia de caine plouat, eu avusesem o zi ca naiba – iar o fapta buna e mereu binevenita. Asa ca-i iau niste parizer, branza topita, paine, etc.
Il chem dupa mine la casa de marcat – ca sa-i platesc cumparaturile. Bucuros din cale-afara, ma urmeaza.
Achit totul, ii dau plasa cu mancare si revin la cumparaturile mele.

Cand ies din magazin, incarcat de cumparaturi – il gasesc tot acolo, la usa. Tinea strans de plasa, doar ca nu mai era singur. Mai aparuse unul, la fel de negricios, la fel de murdar si la fel de slab imbracat ca si el. Se cunosteau bine, din cate-mi dadeam seama. Incepe si el sa se gudure. Ca “nenea”-n sus, ca “nenea”-n jos, etc.
Bani marunti nu mai aveam la mine, asa ca ma uit la cel caruia-i cumparasem de mancare si-l indemn :

“Ai acolo destula mancare pentru amandoi. N-o imparti cu prietenul tau?”

La care piciul ma surprinde :

“Asta? Tziganu’ asta nu mi-i prieten, domnu’. Mi-i numa’ frate !”

True story.


One Comment

Lasa un comentariu