Muzica si caracter

Guest post scris de Simpa.

Arcusul mangaie usor coapsele de lemn.

Mainile aluneca – tandru sau apasat. Note de vioara incalzesc camera. Sunete care te patrund, te inalta sau te izbesc… muzica. Jules Combarieu spunea ca “muzica este arta de a gandi cu sunete”.

Nu voi scrie despre genuri (desi recunosc ca exista si muzica pe care nu o inteleg) ci despre efectul muzicii. Despre comunicarea  dintre noi si aceasta.

Fiecare dintre noi rezoneaza cu anumite sunete, ritmuri – si se lasa purtat de notele muzicale.  In ultimul timp am dezvoltat o mica pasiune pentru muzica lui Stefan Iordache. Imi pare rau… l-am descoperit cu adevarat prea tarziu. Cuvintele mele nu sunt suficiente pentru a-l caracteriza pe marele artist, de aceea nici nu voi incerca. O sa spun doar atat: in lume, talentul fara caracter nu reprezinta nimic.

Desi este cunoscut in primul rand ca si unul dintre cei mai mari actori romani trebuie sa recunosc ca m-a furat muzica lui. Nu este o muzica pentru urechi, ci pentru suflet. Te invaluie in soapte calde si te cuprinde intre sunetele lente.

Am pornit de la ideea de muzica si m-am oprit la artist. Dar in fond arta si artistul sunt doua concepte interdependente.
Pacat! Pacat ca sunt atat de putini oameni cu un caracter atat de frumos cum a fost cel al lui Stefan Iordache. Iata o mica mostra din ultimul interviu dat de artist:

E ultimul interviu?

Da. Şi nu numai atît, este ultima mea apariţie în public, în afara scenei, acolo unde bate inima mea.

De ce?

Nu mai vreau să trăncănesc. La ce foloseşte? Sînt mîhnit. Nici vehement şi nici supărat. Mîhnit. Vorbim cu toţii în vînt, pentru că nimic nu se schimbă. Aleg să nu mă mai implic în societate. O fac pentru prima şi ultima oară. Ceea ce trăim este o telenovelă. Dar nici sensul peiorativ al ideii de telenovelă nu mai este suficient pentru ce trăim. E o manea. De prost gust. Decît să vorbesc fără rost, nu-i mai bine să mă uit la salcia asta?

Dar sînteţi un reper pentru România!

Crezi? Lumea mă ştie mai degrabă pentru că am cîntat cu Sanda Ladoşi şi mai puţin pentru Hamlet, Richard sau ce am mai făcut eu. Nu mă indignează asta, ba chiar privesc situaţia cu umor. Nu-mi doresc popularitate. Au alţii destulă.

Dar poate că nu o merită.

Eu ştiu? Nu vezi cine vorbeşte azi? Cine are pieptul mai bombat! Uite, îţi pun şi eu o întrebare. Niciodată nu am ştiut ce înseamnă vedetă. Explică-mi tu!

După părerea mea, vedetă este personajul care are cu ce să se legitimeze profesional, care are popularitate şi care caută să stimuleze mereu această imagine.Prezentatoarea de la meteo e? Dar fata cu sînii goi, pozată în porumb, e?

Eu cred că nu, maestre. Vă înţeleg. Tabloidele greşesc cînd umflă personaje gen Alina Plugaru.

Cine e fata asta? După nume, o fi bună să-mi are niţel pămîntul?

[ … ]

Aveţi nostalgii?

Nu am decît nostalgia tinereţii. E lucru de mare preţ tinereţea şi tîrziu am înţeles asta. Dar fiecare vîrstă are rostul ei.

Dacă aţi fi fost mai tînăr în 1989, cine ştie cum ar fi fost viaţa.

Da. Pentru mine, schimbarea a venit tîrziu. E bine că a venit, dar gîndeşte-te, am trăit în două sisteme şi nici nu ştii ce greu e să scapi de anumite spaime. Libertatea pe care am primit-o a fost prost înţeleasă.

[ … ]

Care e sensul vieţii?

Vrei să-ţi spun cuvinte mari. Cred că sensul vieţii îl ştie doar Dumnezeu. Noi nu putem decît să încercăm să influenţăm niţel ce ne-a dat el. Asta e important, să slujim viaţa.

Sînteţi mulţumit de viaţă?

Sînt unul dintre oamenii care dau extemporal seară de seară, la spectacol.

După cum se vede, aţi luat notă mare, adică aţi învăţat bine lecţia.

Se pare că da.

Mai jos aveti o parte de suflet.

P.S.: Pentru cei care doresc sa lectureze intreg interviul – se gaseste aici.

Sursa imaginii – link.


One Comment

  • Reply Galamaga |

    O melodie superba si foarte reusita.Va multumesc ca mi-ati creat asa clipa sa ascult aceasta minunata creatie.

Lasa un comentariu