Om / lider / manager

Suntem oameni inainte de a fi orice altceva.

Avem caractere diferite, viziuni diferite, pareri diferite. Invatam mereu, pe masura ce traim. Unii dintre noi, cel putin.

Acumulam mereu experiente noi – moduri diferite de a aborda diverse probleme. Evoluam.

Gresim. Da, gresim. Tocmai pentru ca suntem oameni inainte de a fi orice altceva. Ne asumam greselile si invatam din ele. Pentru ca a doua oara cand se intampla greseala – aceasta nu mai e o greseala. Ci o alegere.

Cadem. Impiedicati in propriile orgolii sau impinsi de altii. Ne spunem ca orice sut in fund e – de fapt – un pas inainte. Apoi ne ridicam si mergem mai departe. Lumea nu sta in loc – nu putem sta nici noi.

Lucrez de cativa ani cu oameni. Si oamenii-s frumosi, crede-ma pe cuvant. Fiecare in felul sau. Cu atat mai mult cu cat ii intelegi. Si-mi place sa cred ca n-am intalnit niciodata oameni cu adevarat urati. Ci doar oameni… altfel. Oarecum frumosi in felul lor, propriu (deseori dubios si meschin)- pe care eu (om, la randul meu) nu l-am inteles asa cum il intelegeau ei. Sau oi fi eu prea idealist astazi, cine stie…

Despre leadership si management (si implicit despre asemanarile si deosebirile dintre aceste concepte) s-a scris mult. Foarte mult. Prea mult, chiar.

N-o sa-ti insirui aici definitii, axiome sau teoreme ce tin de respectivele domenii. Cu siguranta nu voi redescoperi roata, apa calda sau mersul pe jos – si nu ti-as spune nimic nou. Iti pot spune insa cateva lucruri pe care le-am invatat de-a lungul timpului. Lucruri a caror veridicitate mi-au confirmat-o anii de project management – si pe care am mereu grija sa nu le uit. Si anume…

… nu vei putea conduce niciodata, daca nu te vei lasa la randul tau condus – atunci cand situatia o cere.

… nu vei fi ascultat niciodata daca nu inveti sa asculti.

… nu vei inspira niciodata pe nimeni, daca nu te inspiri si tu – la randul tau – din experientele altora.

… nu vei putea educa niciodata pe nimeni, cata vreme nu te educi intai pe tine insuti. Iar treaba asta e una a naibii de grea uneori, dar nu imposibila.

… nu te vei putea face ascultat daca nu inveti sa asculti. Adica sa asculti ce-ti spun ceilalti, nu propriul orgoliu.

… nu vei fi inteles cata vreme nu arati intelegere.

… nu vei primi nimic, daca nu oferi nimic. Si nu ma refer la chestiuni de ordin material.

… nu-ti vei conduce echipa spre evolutie daca nu evoluezi si tu, la randul tau.

… nu vei putea avea pretentia ca altii sa vada ceea ce faci, cata vreme tu iti tii ochii inchisi.

… nu vei putea modela nimic, daca tu la randul tau nu te vei stradui sa fii un model.

… nu vei putea corecta defecte, cata vreme ale tale raman necorectate.

… nu vei putea avea pretentia la disciplina, cata vreme tu insuti ramai indisciplinat.

… nu vei putea aprecia un succes daca nu stii sa pierzi.

… nu poti controla, daca nu te controlezi pe tine insuti.

As fi ipocrit daca as pretinde ca stapanesc la perfectie toate principiile de mai sus. Dar sunt constient de ele si ma straduiesc sa nu le uit. Si invat. Putin cate putin, in fiecare zi. Din viata si din carti.

Ah… da. Mai era unul. Si anume – nu cere nimanui sa faca ceva ce tu n-ai face.

Acum astept desigur sa vina altii sa-mi spuna ca bat campii si ca ei stiu mai bine ca nu-i asa cum zic eu. Dar promit sa invat si din opiniile astea – cata vreme-s bine argumentate 😉

Sursa imaginii – link.


One Comment

Lasa un comentariu