9 Comments

  • Reply Viorel |

    Lucian, logica există pentru a fi logică, nu pentru a o deforma cu intenția de a „demonstra” ceva! Vreau să iau această postare ca o glumă! Una mai puțin reușită (după umila mea părere)!

  • Reply admin |

    De acord in ceea ce priveste logica. Insa “demonstratia” din postarea mea este – evident – o gluma. Credeam ca e de la sine inteles acest lucru. Daca e o gluma reusita sau nu, asta depinde de punctul de vedere al fiecaruia.

  • Reply Viorel |

    Mi-am dorit din toată inima să fie o glumă! Mă bucur că e așa! Chestiunea e că așa serios cum te știu (aici ar fi o întreagă enciclopedie de explicații de dat 🙂 ), nu mi te imaginez glumind cu lucruri serioase în public! (Deși, eu, uneori, o fac!) Însă, se pare că mai am până când să pot fi trecut la categoria „cei care mă știu (bine)”! 😀 Asta nu înseamnă că nu am dreptul să sper! 🙂

  • Reply admin |

    Seriozitatea mea si seriozitatea materialului prezentat sunt doua lucruri diferite 🙂

  • Reply Viorel |

    Câtă vreme sunt disociate, da! Atunci când ele sunt asociate (intenționat și de propria persoană) ele nu mai sunt atât de (di)ferite! … Evident că intenția asocierii, explicată ulterior, era una „nevinovată” (în glumă), dar efectul pe termen lung rămâne: persiflarea Bisericii!

  • Reply admin |

    Stiti, nu chiar tot ce spun/fac ironizeaza biserica 🙂 Sigur, nu sunt fanul ei numarul unu – dar gluma de mai sus ramane o gluma si-atata tot. Fara alte subintelesuri 🙂
    Pe de alta parte, eu nu sunt supus niciunei dogme. Deci chiar nu stiu care dintre noi e – daca-mi permiteti sa va citez – “mai putin liber in gandire”.

  • Reply Viorel |

    DA, acest detaliu (cu fanul) îmi era cunoscut! 🙂 … Mă bucur că spui asta, respectiv că a fost și rămâne doar o glumă! Sincer!
    Cu privire la „mai puțin liber în gândire”, punctez două aspecte: 1. persoana mea (ar fi o întreagă „teorie” de prezentat aici!): ești, de fire și formare mai „tehnic” 🙂 Permite-mi să-ți pun o întrebare! Cine este mai liber (nu cine se pretinde a fi!), cel care – limitându-se la forțele proprii de cunoaștere – se închide într-un univers limitat sau cel care – recunoscându-și limitele proprii – se deschide prin „împrietenirea” cu Absolutul unui univers infinit? EU NU SUNT LIBER (nici nu mă amăgesc a fi), CI SUNT DEPENDENT DE DUMNEZEU! (Sper ca această „dependență” să îmi aducă adevărata libertate! Culmea, nu-i așa?!) și 2. persoana ta (sper să îmi aduc aminte bine și să fi primit acceptul de a-ți vorbi astfel! 🙂 ) fărș a intra foarte mult în detalii, aș menționa „fugitiv” 🙂 2 aspecte: A. „Acționez doar în direcția gândurilor mele” – se pare că și în direcția altora (a se vedea „cazul Voltaire”) și B. limitarea sau influențarea gândurilor proprii de gândirea unor terți (în cazul nostru Voltaire; dar nu numai)! În concluzie, libertatea nu e așa de absolută, cum, probabil, ne-o dorim! Chestiunea esențială este: Ce fel de condiționalitate acceptăm? Și cum o (trans)punem în practică?
    (Sper să fie bine înțeleasă intervenția mea! Doresc doar – culmea, nu-i așa?, având în vedere că reacționez critic – să fiu bun și să îmi exprim această bunătate – de data aceasta nu doar inimii, ci și intelectului -, poate într-un fel mai „special”! )

  • Reply admin |

    “Cazul Voltaire” a fost exact ceea ce v-am spus atunci. Adica un citat cu care sunt de acord. Atat. Un citat care se aliniaza modului meu de gandire, format in ultimii ani.
    Termenul “limitare” nu ma caracterizeaza – nici vis-a-vis de acest subiect, nici in alta situatie. Sunt mai deschis la idei decat ati putea crede. Insa la cele explicate, logice. Nu impuse sau – daca vreti – inoculate.

    Vedem altfel lucrurile, asta e clar de multa vreme. Eu accept punctul dvs. de vedere, cu toate ca nu sunt de acord cu el. As aprecia mult daca ati face la fel, in ceea ce priveste punctul meu de vedere.

    Imi plac disputele, dar cele in care se critica idei – nu indivizi. Si de regula ies din ele atunci cand deviaza, din ratiuni care ma privesc.

    Va multumesc pentru interes si astept sa discutam si cu alte ocazii.

  • Reply Viorel |

    Lucian, e clar că ai o personalitate puternică! …
    Ok! … 🙂 La această postare, mă voi opri aici, acum… 🙂 Însă, interesul meu pentru blog rămâne constant!
    Respectul este reciproc! Te asigur de asta!
    Și… Preiau invitația din final! Aștept cu nerăbdare „să bem o bere” împreună, pe îndestulate! Pardon, pe îndelete! 🙂
    PS – Pe asta chiar doresc să ți-o inoculez: „…sete de bere cu mine!… sete de bere cu mine! … sete de bere cu mine!” 🙂
    Cu respect, dpr

Lasa un comentariu