Prin gropile antreprenoriatului (VI) – Distantele parcurse in timp : Profitul

Prin natura jobului, am intrat deseori in contact cu diversi antreprenori, din multe parti ale lumii. Fiecare dintre ei are propria afacere in domeniu. M-am straduit mereu sa fiu la inaltimea asteptarilor si sa invat lucruri utile de la fiecare dintre ei. Imi place sa cred ca am reusit, cel putin deocamdata.

Am studiat modelul afacerilor (cu care m-am intalnit) din IT si l-am transpus intr-o comparatie pe care-am gasit-o potrivita.

Postarea curenta este a sasea (si ultima) din serie. Cele anterioare pot fi citite dupa cum urmeaza :

***

VI. Distantele parcurse in timp : Profitul

Carevasazica, avem masina. Proiectata bine (organigrama afacerii), cu ulei de buna calitate (angajatii) si rezervorul plin de benzina (clientii) – care ruleaza pe drumul pe care-a pornit de la inceput (climatul afacerii).

Masina va trebui sa parcurga anumite distante, in intervale de timp prestabilite si in conditiile de drum existente. Adica sa duca la bun sfarsit contractele incheiate, in climatul existent si in conditiile prevazute in aceste contracte.

Aceste distante vor trebui alese cu grija. Pentru ca masina trebuie sa fie in primul rand capabila de acest lucru, sa poata atinge viteza ceruta si sa ajunga la destinatie cel tarziu la timp.

Vor fi situatii in care conditiile de drum nu vor fi deloc cele prevazute. Atunci, cu harta in fata si prognoza meteo la dispozitie – se va decide un nou traseu care sa permita ajungerea la timp la destinatie, in conditiile date.

Daca parcurgerea distantei ramase se poate face prin supraturare, atunci soferul poate decide sa suprasolicite masina. Insa posibilitatea de supraturare este conditionata de o stare buna a masinii, precum si de uzura ei moderata – care sa permita refacerea completa dupa ce obiectivul a fost atins.

Cursa trebuie bine planificata de la inceput, tinand cont de realitate. Daca masina este capabila sa se inscrie in cursa, se va inscrie. Daca masina poate deveni capabila (pe parcurs) sa castige cursa, prin adaptarea ei la conditiile impuse – probabil se va inscrie. Insa daca masina nu este in nici un fel capabila sa incheie cursa data, atunci indicat ar fi ca nici macar sa n-o inceapa.

Suprasolicitarea motorului pe o perioada atent monitorizata poate da masinii plusul necesar de viteza – ca sa ajunga la timp la destinatie.

Insa supraevaluarea masinii poate fi o greseala fatala. Iar asta tine de analiza traseului. Cu alte cuvinte, o masina nu trebuie inscrisa intr-o cursa pe care n-o poate castiga. Pentru ca va pierde atat miza cursei, cat si o parte din reputatie. Iar in unele industrii, reputatia conteaza mult.

Analizele atente facute capacitatilor masinii, inscrierea acesteia in curse pe care le poate castiga (curse pentru care a fost construita) si castigarea acestor curse vor asigura succesul.

Totodata, analizarea capacitatilor angajatilor dintr-o afacere si implicarea lor in contracte pe care le pot duce la bun sfarsit (cu sau fara perioade controlate de suprasolicitare, urmate de perioade de refacere) – vor fi vitale pentru profitul afacerii.

Inchei pe aceasta cale comparatia afacere-masina si pun punct seriei de 6 postari pe aceasta tema.

Sigur, controlul tuturor factorilor discutati aici nu va fi niciodata un lucru usor. Ma refer la echilibrul constant dintre modul de proiectare a masinii (organigrama afacerii), calitatea uleiului (angajatii), calitatea si cantitatea benzinei (clientii), sofer (manager), drum (climatul afacerii) si distantele parcurse in timp (profit).

Insa daca era un lucru usor, putea sa-l faca oricine.


Lasa un comentariu