“Mama zice ca toti barbatii sunt niste porci !”

Era racoare. Plouase c-o zi inainte, aerul se curatase iar acum vremea era numai buna pentru un drum pe doua roti.

Inaintam destul de incet, din cauza gropilor din asfalt care trebuiau ocolite. Mai nimeream cate una din cand in cand (erau prea multe) dar incercam pe cat posibil sa-mi menajez motocicleta. Nu era facuta pentru un astfel de drum.

Peisajul era insa superb. Dunarea mi se asternea dinainte in toata splendoarea ei, facand ca drumul pana acolo sa merite pe deplin. Avusesem niste probleme tehnice in zilele precedente, dar acum erau doar niste amintiri neplacute.

Conduceam deja de vreo doua ore, asa ca am decis ca e momentul pentru o tigara. Sau mai multe, ca fumam ca un turc batran in acea perioada.

Tocmai iesisem dintr-un mic sat si cautam un loc unde sa pot opri cateva minute, la umbra. L-am gasit, am iesit de pe drum si-am parcat acolo. Mi-am scos tabachera si mi-am aprins o tigara din care-am tras c-o sete pe care doar fumatorii cu vechime o pot intelege.

La vreo 10-15 metri de mine se jucau niste copii. Sau mai bine zis se jucau inainte sa ma opresc, pentru ca acum se uitau curiosi la mine.

Din grupul lor se desprinde o fetita carliontata, la vreo 10 ani. Se apropie cu sfiala si se opreste la cativa pasi.

“Tu de-a’ cui esti?” – ma intreaba cu un glas pitigaiat ce-mi smulge un zambet.

Ma mira putin abordarea, dar… copiii sunt mereu imprevizibili.

“Nu-s de pe-aici” – ii raspund.

“Da’ de unde?”

“Din Ardeal, de dincolo de munti”.

Chipul i se lumineaza brusc si prinde curaj.

“De la unguri?”

Ei, asta-i buna 🙂 Zambesc din nou, gandindu-ma ca asa or fi perceputi toti ardelenii prin acele locuri.

“Nu” – ii spun. “De la romani, dar sunt si unguri pe-acolo. Am multi prieteni printre ei.”

Ma priveste cu ochii ei mari ce devin – incet-incet – tot mai tristi. Am impresia ca in fiinta ei firava se trezesc amintiri ce nu se doreau a fi trezite.

“Tata era ungur” – imi spune.

Aha. Deci asta era… tatal ei “era”. Nu conteaza ce, doar ca “era”. Deci nu mai e?

Pe moment, nu-mi vine-n minte nicio replica. Imi place sa cred ca-mi gasesc mereu cuvintele, dar – cum spuneam – copiii sunt mereu imprevizibili. Fetita ma scoate insa din incurcatura.

“Tata a plecat. Si ne-a lasat singure, pe mine si pe mama.”

Pe masura ce situatia devine tot mai clara, tristetea din ochii ei se adanceste. Incep sa ma simt prost, gandindu-ma ca am suparat un copil.

“Mama zice ca toti barbatii sunt niste porci !” – imi spune din nou fetita, accentuind ultimul cuvant.

Auzisem eu asta de cateva ori (nu neaparat cu referire la mine 🙂 ), dar niciodata de la un copil. Cu atat mai putin de la o fetita ce-o spunea cu atata hotarare.

“Si-atunci cum de vorbesti cu mine?” – o intreb curios.

Ma priveste incurcata, ezitand pentru cateva clipe.

“Pai, mie-mi place sa vorbesc cu toti copiii”.

Brusc, fetita asta-mi facuse ziua mult, mult mai buna. Incep sa rad in hohote. Rade si ea cu mine. Probabil, de rasul meu.

Indraznesc s-o intreb cum o cheama si-mi spune ca numele ei e “Andrea, cu un singur e“.

Imi amintesc ca am intr-una din genti o ciocolata neinceputa. De regula port mereu una cu mine, in drumurile lungi cu motocicleta. Imi alunga oboseala.

“Andrea cu un singur e, vrei o ciocolata?”

Da, vrea. Asa ca i-o ofer cu placere. Imi multumeste frumos, ma saluta si merge s-o imparta cu ceilalti copii – care-si reluasera joaca intre timp. Din mers, imi ureaza “drum bun”.

Copilul din mine isi urca cei 27 de ani de-atunci in saua motocicletei si porneste mai departe, spre Orsova.

Inaintand de-a lungul Dunarii, ma gandeam ca taticul care “a plecat” a pierdut unul dintre cele mai pretioase daruri pe care le-a avut vreodata.


2 Comments

  • Reply william |

    ai dreptate luci; acel om a pierdut unul dintre cele mai mari daruri dale vietii; eu nu stiu cum sa il salvez pe tata, si unora li se rupe de viata si de griji, responsabilitati

  • Reply Alin |

    “Mama zice ca toti barbatii sunt niste porci”.
    Corectez: “Mama zice ca toti barbatii [de care este atrasa] sunt niste porci”.

    Asa se intampla in realitate. Toate femeile sunt atrase de porci. Este o parte al instinctului feminin, lucru care se intampla in subconstientul lor. Tot mai putine dintre ele reusesc sa isi puna “pofta in cui” si sa aleaga cu mintea un barbat bun (barbat bun=barbat care doreste sa infiinteze o familie, care respecta femeia, …).

    Din aceasta cauza exista tot mai putini barbati buni. E ca in economia de piata: cererea prea mica genereaza o oferta saraca.

    Felicitari putinelor femei care au ales de la inceput un barbat bun ca partener de viata.

Lasa un comentariu