Ambasadorii (IV) – Tara nimanui

– IV –

 
Tara nimanui

 

 
Se asteptase la aceasta cerere. Sa ucida – la asta se pricepea. Zambi – desi situatia nu era deloc in favoarea lui – si isi cantari in gand optiunile. Din nefericire pentru el, nu erau foarte multe. Asa ca pe moment, decise sa intre in jocul ochilor negri. Cel putin pentru a avea o idee mai buna despre amenintarea ce-i plutea deasupra capului.

_ Cunosti probabil situatia politica actuala, nu-i asa?

El o aproba cu o inclinare a capului. Stia doar ceea ce citise in ultimul timp, in presa. Tara se scalda intr-un haos din ce in ce mai mare. Cei din conducerea statului se luptau intre ei pentru putere, pentru controlul resurselor, pentru controlul justitiei. Din dorinta de-a acapara cat mai mult, fiecare pentru el. Si totodata, din dorinta de-a nu raspunde pentru nimic in fata legii. Cetatenii priveau de ani intregi neputinciosi la acest spectacol grotesc, obisnuindu-se cu ideea ca nu pot face mai nimic.

Fraudarea alegerilor devenise deja o moda, iar evaziunea fiscala se facea acum fara ascunzisuri. Justitia fusese demult ingenuncheata si se afla la cheremul celor imbogatiti fraudulos si lipsiti de scrupule. Dispretul fata de oamenii de rand devenise o obisnuinta, iar nivelul de educatie scazuse drastic in ultimul deceniu. Multi au ales calea strainatatii, alungati fiind de statul care se obisnuise doar sa le ia, fara a le mai da ceva in schimb. Salariile scazusera considerabil, invers proportional cu inflatia care atinsese cote alarmante. Strainii se obisnuisera deja demult cu ideea ca in aceasta tara coruptia era la ea acasa.

Ce era mai rau insa era ca oamenii incepusera si ei insisi sa se urasca. Dezvoltasera simpatii nejustificate pentru cele doua tabere politice care conduceau tara – puterea si opozitia. Si desi nu castigau nimic din asta – ba dimpotriva, isi consumau inutil nervii – erau in stare sa se avante in violente dispute pe teme politice. Unii erau de parere ca actuala putere a furat destul si ca fraiele tarii ar trebui date pe mana opozitiei care ar putea salva situatia. Ceilalti sustineau ca opozitia ar face si mai mult rau daca ar ajunge sa conduca, si ca dintre doua situatii rele e mai bine sa se ramana in cea mai putin daunatoare. Cei neutri erau putini si dezorganizati. Orasele erau conduse de cei pe care presa ii numise “baroni locali”, care nu se temeau de lege – avand spatele asigurat de una dintre cele doua formatiuni politice influente. Conceptul de “democratie” mai aparea doar in manualele de istorie.

Cu toate acestea, Victor a ramas mereu nepasator la ceea ce se intampla in jurul lui, pe plan politic. La urma-urmei, nu platea impozit pentru crimele executate contra-cost.

_ Reprezint un grup de oameni din clasa mijlocie. Un fel de sindicat nou format, daca vrei sa-i spui asa. Puterea financiara ne lipseste, cel putin deocamdata. Asa ca, pentru a da curs actiunilor noastre, suntem nevoiti sa recurgem deseori la santaj.

O urmarea vorbind si era uimit de seninatatea afisata. Cuvintele ei aveau o forta aparte.Trasaturile feminine care-o faceau o prezenta atat de placuta ascundeau o hotarare iesita din comun. Dincolo de ochii ce-l fermecasera si dincolo de zambetul de la care nu-si mai putea lua privirea exista o motivatie puternica, a carei sursa el n-o cunostea inca.

_ … scopul nostru este sa aducem tara pe un drum corect. Cu o justitie libera si corecta, cu o clasa politica in care coruptia sa fie doar o amintire neplacuta. Stiu ca pare imposibil. Stiu ca au incercat si altii, inaintea noastra.

Da, incercasera. Vazuse si el in presa, in urma cu cateva luni, relatari ale unor proteste violente ce avusera loc in capitala. Nemultumirea oamenilor daduse pe dinafara si totul prindea conturul unei revolutii. Insa spiritele au fost calmate atunci de interventia fortelor de ordine si de lipsa solidaritatii intre cei care iesisera in strada. Oamenii nu fusesera suficient de uniti, iar ecoul vocii lor se stinse repede.

_ … dar nimeni n-a incercat in felul in care vrem s-o facem noi. Ne-am stabilit cateva tinte. Cativa oameni corupti, politicieni sau mafioti cu legaturi in lumea politica. Vor primi avertismente publice. In cazul in care-si vor continua actiunile impotriva democratiei, impotriva oamenilor – vor fi executati. Unul cate unul. Si aici, stimate domn… e acea parte din film unde intervii tu.

Fara sa-si dea seama, tonul i se schimbase cand rostise expresia “stimate domn”. Pana atunci, fusese serioasa. Insa aceste cuvinte se auzira pe fondul unei voci tremurande, care trada o neliniste pe care simtul de observatie al lui Victor n-o lasa sa treaca neobservata. Acea clipa de ezitare a celei ce-si zicea Diana il lamurise asupra unui lucru foare important. Si anume ca – desi el era cel santajat – tot el era si unica sansa a “sindicatului” reprezentat de ea pentru reusita planului de-a schimba tara. Nu oricine putea lua o viata si nu oricine se putea masura cu securitatea puternica de care se bucurau politicienii corupti pe care-i vedea uneori in ziare.

Discursul Dianei o transformase – in ochii lui – dintr-o femeie frumoasa, intr-o femeie frumoasa cu un tel bine definit. O lasa sa termine, fiind atent la fiecare detaliu. Cand rostea anumite cuvinte, cum ar fi “coruptie”, “mafie”, “politica” lasa sa se vada o motivatie care trecea mult dincolo de spiritul civic. Si anume, in plan personal.

_ Ce anume-mi garanteaza ca identitatea mea ramane in siguranta, chiar si dupa ce – ipotetic vorbind – inchei cu succes aceasta misiune? Si din nou, anticipa raspunsul…

_ Cuvantul meu. A carui valoare inca n-o cunosti, ce-i drept. Dar cine nu risca, nu castiga. Iar in cazul in care te gandesti sa dispari din peisaj… te asigur ca ne-am gandit si la asta. Deznodamantul va fi acelasi ca si cand mi-ai refuza oferta.

O fixa in continuare cu privirea, gandindu-se la eventualele consecinte. Logica simpla ii dicta ca daca o refuza, isi risca libertatea. Insa daca intra in jocul ei, nu are oricum garantia ca acest risc dispare. Ci doar ca se amana, in cel mai bun caz. Mai avea totusi o intrebare.

_ Prin ce modalitati ai ajuns la mine? Cum m-ai identificat?

Privirea ei ii indica faptul ca asteptase demult intrebarea. Si ca avea raspunsul pregatit.

_ Cineva din grupul nostru te cunoaste mai bine decat ti-ar placea sa crezi.

Asa, deci. Surprizele nu conteneau sa apara. Incerca sa-si ascunda nelinistea, dar ea il citea asa cum si el fusese atent la toate reactiile ei.

_ Vei primi primele indicatii in urmatoarele zile. Pentru moment, ti-am spus tot ce trebuie sa stii.

Ii intoarse spatele fara ca macar sa-l salute – si porni spre iesire. Ii mai spuse, in trecere, sa n-o urmareasca pentru a nu se compromite fara sens.

Cand ultima dara a parfumului ei se sterse din peisajul vechi al cladirii, lui Victor inca-i rasunau in gand cuvintele auzite in urma cu cateva minute. “Cineva din grupul nostru te cunoaste mai bine decat ti-ar placea sa crezi”. Dupa cateva clipe, chipul i se lumina brusc. Alerga in strada, insa Diana se facuse nevazuta.

Nu, nu putea fi adevarat… O singura persoana l-ar fi putut cunoaste indeajuns incat sa intuiasca adevarata lui ocupatie. O femeie. Una care disparuse cu ani in urma din viata lui, lasand in urma ei doar numele. Acelasi nume pe care-l daduse armei lui preferate.

Porni spre casa, hotarat sa astepte indicatiile Dianei. N-avea sens s-o caute. Stia ca-l va gasi ea, cand va fi momentul.


Lasa un comentariu