Ambasadorii (XIII) – Al doilea cazut

– XIII –

 
Al doilea cazut

 

 
Tipatul ingrozit al femeii pusese capat imnului intonat de catre toti participantii la slujba exact in punctul sau culminant. Disperata, arata spre usa altarului. Privirile tuturor se indreptara intr-acolo.

De sub usa impodobita cu aur si icoane impecabil lucrate iesea o balta imensa de sange.

Bodyguarzii Bistarului dadura buzna in altar, pasind in lichidul rosu vascos si nepasandu-le de nimic din cele sfinte. Usa proaspat deschisa dezvalui un tablou care-i incremeni pe toti cei prezenti.

Preotul fusese impins pe spate de un soc violent. In piept avea o gaura imensa si hidoasa, iar din locul unde pana in urma cu cateva momente ii fusese inima iesea acum un miros puternic de carne arsa. Intreaga incapere era stapanita de un fum albastrui, inecacios.

Privind printre bodiguarzii ce erau total nepregatiti pentru o astfel de scena, cineva intrebase daca Bistarul era mort. Avand in vedere ca avea o gaura sangeranda in locul inimii, intrebarea era usor irelevanta.

Cuprinsi de groaza, oamenii dadura buzna afara din lacasul de cult, literalmente calcandu-se in picioare. Printre ei isi facuse loc si Victor, pentru care al doilea contract livrat de Ambasadori tocmai se incheiase.

***

In urma cu o zi, Victor subtilizase cu indemanare colierul care impodobea pieptul preotului in timpul slujbelor sustinute in biserica.

Ajuns acasa, il aseza cu grija pe masa cu uneltele deja pregatite. Ii detasa atent partea din spate ce servea pe post de capac si dadu la iveala un interior plin de cositor. Aceste medalioane nu erau din aur masiv, asa cum pareau fiind vazute din afara. Erau doar incadrate in aur. Costul unui medalion din aur masiv ar fi fost prea mare si totodata inutil, asadar greutatea conferita de incarcatura de cositor le echilibra suficient incat sa nu se miste aiurea – ceea ce s-ar fi intamplat daca ar fi fost goale.

Victor elimina cositorul din medalion si-l inlocui cu un mic dispozitiv pe care-l avea pregatit. Avu grija ca greutatea dispozitivului plasat in impunatoarea bijuterie sa n-o depaseasca pe cea a materialului extras. Puse apoi la loc capacul, avand grija sa nu-l zgaraie.

Ducand colierul modificat inapoi la biserica, avu grija sa-l aseze in aceeasi pozitie in dulapul masiv de lemn, pentru a nu trezi suspiciuni.

***

In timpul slujbei, pasi in fata si astepta inceperea imnului. Se inchina si scoase din buzunar o cutie minuscula, avand grija sa nu fie vazut. Era vorba de o telecomanda pentru dispozitivul din colier si avea nevoie sa fie suficient de aproape de preotul ce purta colierul pentru ca aceasta sa functioneze.

Cand vocile celor care cantau acompaniati de orga bisericii oferira un paravan acustic suficient de puternic, Victor detona mica incarcatura exploziva camuflata in colier. Astfel, zgomotul infundat produs de explozie nu ajunse pana la oamenii din afara altarului.

Aflandu-se pe pieptul preotului, in dreptul inimii acestuia – explozia il neutraliza imediat, zdrobindu-i inima. Sangele sau incepuse sa se adune intr-o balta imensa ce se prelingea afara din altar.

Cand femeia care vazuse prima balta de sange incepuse sa tipe, Bistarul era deja pe cealalta lume.

***

Profitand de multimea panicata, Victor iesi din biserica fara sa dea nimanui nimic de banuit. Isi neutralizase tinta de la o distanta de cativa metri, in vazul tuturor si totusi in vazul nimanui.

Din nou, politia si ambulanta aveau sa ajunga mult prea tarziu.

Prin intermediul sau, Ambasadorii punctasera din nou.


Lasa un comentariu