Ambasadorii (XVI) – Nasul

– XVI –

 
Nasul

 

 
Timp de cateva zile, Diana nu mai dadu niciun semn. Lucrurile insa n-aveau cum sa se linisteasca. Ancheta politiei continua si exista deja un cerc de suspecti, dar Victor nu era parte din el.

Atentia anchetatorilor se indreptase spre o grupare politica radicala, cu principii contrare actualei puteri, iar acum ii interogau pe liderii ei. Asadar, el era inca in siguranta. Deocamdata.

Vremea se stricase brusc si urmara niste zile ploioase – pe care Victor le petrecu in compania armelor sale, decis fiind sa le curete. Masa din sufragerie se umplu rapid de piesele Radei, care trebuiau lustruite cu rabdare.

Cineva care locuia in aceeasi cladire tocmai isi renova apartamentul, iar holul era plin de muncitori veseli si galagiosi – care fusesera angajati in acest scop.

Deodata, vocile contenira iar Victor deveni atent. Locul lor fusese insa luat de cateva fluieraturi admirative – care cu siguranta erau adresate unei femei. Judecand dupa intensitatea lor, nu era vorba de orice femeie – ci de una frumoasa.

Pasii acesteia se oprira in dreptul usii lui Victor, iar soneria incepu sa sune. Cand deschise, privirea i se intersecta cu a Dianei.

_ Doar nu-ti inchipuiai c-ai scapat de mine, nu? – il aborda ea afisand zambetul care stia ca nu da gres niciodata.
_ Nu poti impiedica omul sa spere, nu-i asa? – ii raspunse el.
_ Nu ma inviti inauntru?

Se dadu la o parte din usa, lasand-o sa intre in holul spatios.

_ Intri fara nicio problema in casa unui asasin? – o intreba dupa ce inchise usa.
_ Nu-ti face griji, sunt o femeie care stie sa-si poarte de grija.

Intra neinvitata in sufragerie si vazu piesele Radei asternute pe masa. Le privi cu atentie, ca si cand ar fi fost prima data cand vede o arma. Parfumul ei umplu intreaga incapere cu o placuta mireasma de iasomie.

_ Vad ca te pregatesti pentru urmatoarea misiune alaturi de noi. E bine. E foarte bine. Daca totul merge bine, va fi ultima.

Victor tresari, usor surprins.

_ Ultima?
_ Da. Actiunile noastre au inceput sa dea rezultate. Sau, ma rog, actiunile noastre intreprinse cu ajutorul tau au inceput sa dea rezultate. Ai deschis televizorul azi?

Ce-i drept, nu-l pornise inca. Se intinse dupa telecomanda, iar cateva clipe mai tarziu ecranul imens se lumina – dand la iveala cel mai popular post de stiri din tara.

Un reportaj etichetat “Breaking News” se derula pentru a cine stie cata oara – instiintand populatia ca un numar insemnat de ministri si consilieri isi dadusera demisiile, “din motive personale”. Evident, nu mai era un secret pentru nimeni ca Ambasadorii isi varasera coada si aici. Cei ce demisionasera recent se stiau amestecati in diverse afaceri necurate si preferasera sa plateasca doar cu functiile, nu si cu propriile vieti.

Din poseta ce-o purta in mana, Diana scoase un nou plic alb – similar cu cele pe care i le daduse si inainte.

_ Eram in zona si m-am gandit sa-ti inmanez personal ultimul plic.

Se ridica apoi, lasandu-si parfumul sa invaluie din nou tot spatiul din jur – asemeni unei vraji ce nu dorea sa se stinga.

Cand ajunse in pragul usii, se intoarse spre Victor, care o privea usor admirativ.

_ Stii, cand totul se termina poate-ar trebui sa sarbatorim – ii spuse ea.

Apoi iesi, fara sa astepte raspunsul.

_ Da, poate-ar trebui… – sopti el abia auzit, in urma ei.

Dupa cateva clipe care parusera prea lungi, reveni in sufragerie si apuca plicul lasat de Diana. Il deschise si arunca tot continutul sau intr-un colt al mesei, incepand sa-l rasfoiasca.

Aparent, ultima sa victima era unul dintre cei mai influenti oameni de afaceri ai tarii. Acesta profitase din plin de legaturile sale din vechiul regim – care cazuse cu peste 20 de ani in urma – ca sa-si consolideze prin orice mijloace pozitia in economia tarii.

Achizitionase la pret de nimic o multime de fabrici pe care le vanduse apoi strainilor la preturi exorbitante, incasand astfel bani care ar fi trebuit sa intre in bugetul tarii. Licitatiile aranjate si castigate de el nu fusesera contestate de nimeni, iar pagubele erau imense. Printre cele mai insemnate daune mentionate in presa erau miile de oameni care ramasesera pe drumuri, murind de foame – in urma cumpararii fabricilor de catre strainii care automatizasera totul.

In fiecare an, una dintre cele mai prestigioase reviste financiare de pe glob facea un “top al bogatilor” din aceasta parte a lumii, iar cel pe care trebuia sa-l ucida Victor era mereu prezent acolo, avand peste trei sferturi din avere nejustificate de niciun act legal.

Omul profitase de coruptia din sistem si devenise de-a lungul timpului un fel de “Nas” al tuturor. Asa-l numeau oamenii. Nicio afacere importanta din tara nu se putea deschide fara ca el sa-si primeasca partea. Niciun om nu era numit intr-o functie importanta fara ca el sa-si dea acordul si fara ca sa-l faca subordonatul sau intai. Nenumarate voci spuneau ca pana si primul ministru nu era decat o biata papusa manevrata de acest om lipsit de scrupule, care ingenunchease practic intreaga tara.

Desigur – si el primise din partea Ambasadorilor o scrisoare, asemeni celorlalti. Asemeni Rusului si Bistarului, care-au decis sa nu-i dea ascultare si au platit cu viata. Asemeni ministrilor care tocmai demisionasera si erau acum anchetati pentru toate afacerile lor necurate, nemaiaflandu-se sub protectia imunitatii diplomatice. Insa el – intaiul corupt al tarii – decise s-o ignore, ceea ce insemna un singur lucru. Si anume ca pe fruntea lui aparuse o tinta.

Conform unuia dintre documentele din plicul Dianei, Nasul tocmai isi planificase o vizita in oras, pentru a se interesa personal de mersul anchetelor deschise in cazul Rusului si Bistarului si pentru “a se asigura ca se va face dreptate”.

Victor privi indelung fotografia urmatorului om pe care avea sa-l ucida. Se opri in mod deosebit asupra ochilor, a caror forma si lucire il duceau cu gandul la expresia “vulpoi batran” – deseori folosita de tatal sau la adresa bisnitarilor din piete.

Pe spatele fotografiei erau cateva informatii despre tinta, insotite de o nota scrisa cu rosu. Citind nota, realiza ca Ambasadorii ii cereau s-o omoare si pe noua sotie a Nasului, cu care acesta era casatorit de catia ani si care-l seconda in toate afacerile sale.

Asadar, trebuia sa elimine doua tinte – nu doar una. Plicul insa nu continea si o fotografie a sotiei Nasului.


Lasa un comentariu