Timpul e singura moneda reala

Iti propun un exercitiu de imaginatie.

Sa presupunem ca lucrezi intr-o companie oarecare. Nu conteaza domeniul sau profilul companiei, nu asta e important acum. Discutam doar ipotetic, unele detalii pot fi ignorate.
Asadar, lucrezi 8 ore pe zi, de luni pana vineri – iar munca pe care-o faci are complexitate medie sau putin peste medie si o responsabilitate pe masura.
Sa mai presupunem – tot ipotetic vorbind – ca esti platit cu 2000 RON pe luna. Nu conteaza daca e mult sau putin. E doar un numar care sa ma ajute sa ilustrez ce vreau sa spun mai departe. Cum am zis, nu discutam detalii.
O luna are de regula 160 de ore lucratoare.
La un salariu de 2000 RON, asta inseamna 12.5 RON/ora.
Timpul e o resursa pe care n-o mai poti recupera, odata consumata. Timpul care trece nu ti-l mai da nimeni inapoi. Iar din aceasta perspectiva te poti gandi ca tu nu mergi la lucru pentru 12.5 RON pe ora, ci practic vinzi o ora din viata ta cu 12.5 RON. O ora pe care n-o mai poti recupera. Ai vandut-o si e buna vanduta. Nu-ti mai apartine.
Toate bunurile tale materiale sunt cumparate pe bani. Ai tai sau ai altuia. Deci – cu ore din viata ta sau din viata altuia, in functie de provenienta.
Incearca sa faci o conversie gandindu-te la lucrurile pe care le cumperi in mod normal.

De exemplu, o revista decenta nu va mai costa 10-11 RON, ci aproape o ora din viata ta.
O cafea buna, bauta la un local select va fi pretul unei alte ore.
O cursa cu taxiul pe o distanta de cativa kilometri te poate costa vreo doua ore.
Pentru un film 3D vei plati la cinema cam 3 ore.
Daca faci plinul masinii la benzinarie vei plati undeva in jur de 20 de ore. Deci practic iti dai aproape o zi din viata pentru un rezervor plin cu benzina.
O bere la un restaurant bun te poate costa intre o jumatate de ora si o ora si jumatate, in functie de local.
Pentru o sticla de Jack Daniel’s luata din hypermarket vei plati cam 6 ore.
Pentru un iPhone 5 de 16GB vei plati 240 de ore.
O rata sau o chirie de 200 de euro va fi de fapt aproximativ 72 de ore.
Si lista poate continua, dar ai prins ideea.

Acum gandeste-te – cate dintre orele cheltuite pe diverse bunuri materiale au meritat intr-adevar? Si cate merita cu adevarat, de acum inainte?
Cate ore puteai petrece altfel, dar le-ai dat pe niste bunuri care-ti aduc doar satisfactie de moment? In realitate n-ai platit niciodata cu bani, ci cu ore. Din viata ta sau din viata altuia. Timpul e singura moneda reala.


4 Comments

  • Reply Alex |

    Luci, cu totii ajungem sa realizam asta.
    Iar cand realizam, ne dam seama ca, totodata, suntem sclavii propriului timp (care este o resursa limitata).
    Totul se rezuma la timp: convertim timpul nostru in bani, bani cu care ajungem sa ne cumparam timp. De exmplu, prefer sa iau taxiul ca sa economisesc timp. Taxiul acela m-a costat bani, obtinuti din timpul meu. Dar oare merita conversia ce am facut-o? Sau dau bani pe medicamente care sa ma relaxeze si sa ma scape de stres cu scopul de a-mi prelungi viata, adica de a castiga mai mult timp…pe care in final ajung sa il vand si sa il convertesc in bani. Si asa mai departe…
    Nu mai stiu cine, ori un prieten mi-a spus, ori am citit undeva, faptul ca nu ne diferentiem cu mult fata de o prostituata, dar noi suntem una care ne vindem propriul nostru timp.
    In concluzie, probail cel mai bine este sa ajungem sa nu mai depindem de acel daily 9 to 5, moment in care cu singuranta ca in loc sa vindem propriul timp, vom vinde timpul altora in favoarea noastra.
    Cred ca putem discuta ore pe tema asta la o bere candva…

  • Reply admin |

    De acord cu ce spui, Alex.
    Da un semn cand mai vizitezi targul de pe Mures… si iesim la niste beri (niciodata nu e doar una 🙂 ). Timpul investit in povesti acompaniate de bere nu e niciodata pierdut 🙂

Lasa un comentariu