2013

Anul trecut s-a terminat acum vreo trei saptamani. Dar bilanturile se fac dupa final, nu inainte – pentru ca neprevazutul iti poate da totul peste cap. Mi-am promis sa trag linia sub 2013 inainte de sfarsitul lui Ianuarie 2014… si fac asta acum.

Inainte de toate, 2013 a fost un an plin. N-o sa spun ca a fost un an bun sau prost, pentru ca fiecare zi iti este asa cum o faci tu sa fie. Iar anul nu e decat o succesiune de zile. Aici ar merge gluma aia cu “zilele-s bune pentru sanatate – cercetatorii au dovedit ca cine are mai multe traieste mai mult” 🙂 O sa spun doar ca a fost un an aglomerat. Incarcat. Full.

Am invatat multe lucruri noi. Despre domeniul in care lucrez si totodata despre oameni. Asta si pentru ca lucrul cu oamenii e o parte integranta a job-ului meu. Nu cred c-o sa ma opresc vreodata din invatat. Nu-mi pot imagina viata fara a invata sa fac lucruri noi, cat mai des. Sau sa le refac pe cele vechi, in moduri cat mai diverse.

M-am maturizat? Poate. Sunt mai matur decat acum un an? Poate. Azi nu mai sunt nici macar omul care eram ieri. Asadar, cu siguranta nu mai sunt cel de acum un an. Cu siguranta, copilul din mine e mai matur cu un an. Poate ca asta e cea mai corecta afirmatie. Si tot copilul din mine e hotarat sa moara tanar, insa cat mai tarziu cu putinta. Expresia asta nu-mi apartine, e a cuiva cu mai multa minte decat mine. O folosesc totusi, pentru ca ma reprezinta.

2013 va ramane anul in care m-am casatorit cu o femeie minunata, langa care doresc sa-mi petrec restul vietii – si toate vietile ce urmeaza. Adica, e anul in care am avut cununia civila. Nunta va fi anul asta, destul de curand. Veti afla cu siguranta cand. Mai ales unii dintre voi 🙂

Am calatorit destul de mult, insa nu suficient. Iar pe unde nu m-au dus picioarele, m-a dus mintea. Urmand ca si picioarele s-o prinda din urma si sa tina pasul, candva in viitorul cat mai apropiat.

Am smuls din radacini unele relatii vechi, uscate de vreme si de seceta – sau ucise de pesticide – si-am sadit altele proaspete in locul lor.

Mi-am ordonat prioritatile. Poate, un pic mai tarziu decat ar fi trebuit. Insa imi place sa cred ca am facut asta suficient de devreme incat sa nu fie prea tarziu.

Am vazut cateva spitale mai des decat ar fi trebuit, avand in vedere ca mi-as fi dorit sa nu trebuiasca sa le vad deloc. Dar unele lucruri le putem controla, iar altele nu. Insa cele care nu pot fi controlate deriva din cele pe care le controlam. Totul e sa fim constienti de alegerile facute. Stiu, suna banal. Insa e un adevar pe care viata mi l-a demonstrat de cateva ori anul trecut, inainte sa-l pricep pe deplin. C-asa-s eu, mai sceptic.

Am citit. Nu destul, dar mai mult decat credeam ca voi avea timp s-o fac. Asta a fost si o consecinta a ordonarii prioritatilor 🙂 Insa n-am scris mult, pentru ca n-am citit destul. Mi-am pastrat, totusi, reperele.

Am reusit sa nu ma prapadesc, cu motocicleta. Se spune ca nu e bine sa depasesti – ca motociclist –  viteza pe care-o poate atinge ingerul tau pazitor. Asa o fi. Oricum, ingerul meu pazitor a fost si el cu turometrul pe rosu, aproape de fiecare data cand m-am urcat pe doua roti. Si-mi place sa cred ca dadea din aripi bucuros dupa fiecare tura. Mirosind a benzina arsa, dar cu zambetul pe buze.

Ce-mi doresc pentru 2014? Sa fie un an mai bun ca 2013 si mai prost ca 2015. Si sa-mi pastrez tineretea sufleteasca, desi anul asta schimb prefixul. Inca nu m-am crizat pe tema asta, probabil urmeaza. Asa, prin Martie, cand vine ziua mea. Norocul meu ca am alaturi o femeie care stie sa-mi calmeze demonii, de fiecare data. Cu parfumul ei care miroase a liniste. Stie si ea ce marfa are.
Sigur ca-mi doresc sa-mi fie bine. Atat mie cat si celor dragi. Insa totul e o consecinta a ceea ce gandesc si a ceea ce fac. Asadar, binele meu depinde de mine in primul rand.

Va doresc tot ce-mi doresc si mie. E de bine, credeti-ma pe cuvant 😉


Lasa un comentariu