Postari din categoria: carti

Vand kilometri

vand_kilometri_mihai_barbu

 Si cu curajul cum e? Ca cica e ceva sa pleci singur pe o motocicleta la atatia amar de kilometri atata amar de timp. Daca inainte sa plec mi-ar fi spus cineva cat de simplu e de fapt, cu siguranta n-as fi crezut. Curajul de care e nevoie incape intr-o ureche de ac. E mai periculos sa treci strada dupa tigari. Nu m-am considerat niciodata un mare motociclist. Eu sunt ala de cade ca musca-n curba fara sa stie ce l-a lovit. Mi-e frica de viteza, nu stiu sa pun genunchiul jos sau sa polizez scaritele, as face cu placere un ocol de o suta de kilometri ca sa evit cinci kilometri de nisip. Ii invidiez pe cei care fac toate astea cu curaj si ma uit la ei precum copilul la vitrina cu acadele. In schimb stiu altceva. Il citez putin pe domnul Ted Simon : “I’d rather go far than fast”. “And back”, as adauga eu.

citeste mai departe


… si-mi doream sa schimb lumea

Aveam 7 ani, citeam “Legendele Olimpului” si-mi doream sa schimb lumea. Am invatat atunci despre zei si eroi, despre curajul si puterea luptatorilor. Zeus, Poseidon, Hera, Palas Atena, Afrodita, Hermes si altii asemenea lor s-au aflat multa vreme la loc de cinste in mintea mea de copil. Iar invatamintele Legendelor Olimpului m-au schimbat – putin – la randul lor.

***

Aveam 9 ani, citeam “Ciresarii” si-mi doream sa schimb lumea. Visam sa pornesc si eu in cautarea aventurilor – alaturi de Ionel, Victor, Ursu si ceilalti Cavaleri ai florii de cires. Sa colind Pestera Neagra, Castelul fetei in alb si sa joc la Roata norocului. Am invatat atunci despre prietenie si importanta increderii in ceilalti – iar aceste invataminte si-au lasat indelung amprenta asupra mea.

***

Aveam 11 ani, citeam “Cei trei muschetari” si-mi doream sa schimb lumea. Inca mai consider acele carti ca fiind unele dintre cele care m-au influentat cel mai mult – de-a lungul timpului. In special datorita lectiilor intelese printre randuri – despre onoare si loialitate. Tin minte ca-mi facusem atunci o mantie dintr-un covor vechi si o sabie dintr-o nuia de alun – si ma vedeam luptand alaturi de Athos, Porthos, Aramis si D’Artagnan. Imi lipsea – desigur – calul. Pe care aveam sa-l regasesc insa ceva mai tarziu, dar nu pe patru picioare – ci pe citeste mai departe