Un tablou…

… care-atarna pe unul dintre peretii dormitorului. Si care-mi smulge mereu un zambet, amintindu-mi ceva ce-am citit demult, dar care a ramas la fel de actual si azi :

Garile au vazut mai multe saruturi sincere decat oficiile de stare civila.

Zambiti si voi, ca imediat e luni 🙂


Increderea

Una din mantrele dupa care-mi conduc viata spune ca increderea e cel mai de pret dar pe care un om il poate oferi altui om.

Multe lucruri se pot cumpara cu bani. Case, masini, bijuterii, zambete (mai mult sau mai putin simulate) – insa nu si increderea.

Acum mai multi ani, pierdut in naivitatea adolescentina – eram foarte darnic, din punctul asta de vedere. Imi ofeream increderea bazandu-ma pe faptul ca totul e reciproc. Desigur, nu era. Iar eu – esec dupa esec, imi invatam lectia tot mai bine.

Desigur – m-am schimbat odata cu trecerea anilor. Am ajuns sa consider ca increderea nu se ofera, ci se castiga. Iar premisa de la care se pleaca este cea de neincredere. Adica in loc de “iti ofer increderea mea”, replica potrivita e “castiga-mi increderea, arata-mi ca o meriti”. E o metoda care functioneaza… de multe ori. Dar nu intotdeauna.

Admit ca – pe masura ce-mi dozam cu atentie increderea oferita altora, imi crestea increderea-n fortele proprii. Si – totodata – independenta. Invatam sa ma descurc avand tot mai multa incredere in mine – pentru ca viata de “om mare” e mai grea decat pare. Mai ales cand te lupti sa-ti mentii niste standarde, niste principii in care crezi.

Spuneam ca metoda “increderea nu se daruieste, ci se castiga” are si neajunsuri. Pentru ca de multe ori cand pui pe cineva in situatia de-a ti-o castiga, el/ea te poate pune pe tine in aceeasi situatie. Iar daca nimeni nu lasa de la sine si nimeni nu face un prim pas intr-o citeste mai departe


Pe scurt

1. Un aparat destinat iubitorilor de sporturi extreme – care permite utilizatorului sa faca salturi din apa asemeni delfinilor. [link]

2. O noua imagine care i-a pus pe jar pe vanatorii de OZN-uri – o presupusa nava extraterestra langa planeta mercur. [link]

3. Cateva dispozitive periferice interesante pentru noul iPhone 4S. [link]

4. Cel mai scump accident auto din istorie – 8 masini Ferrari, 3 Mercedes si un citeste mai departe



Priceputi vs. profesionisti

Definitiile cuvintelor din titlu – luate din DEX – suna cam asa :

priceput : Cineva care are cunostinte numeroase, care are o pregatire temeinica intr-un domeniu. Capabil, iscusit, abil.

profesionist : Cineva care exercita o profesiune pe baza unei pregatiri corespunzatoare, fiind remunerat pentru aceasta.

Din punctul meu de vedere, a doua definitie o implica pe prima. Adica – nu poti fi profesionist fara a fi priceput. Insa – cu toate acestea – exista o mare diferenta intre aceste doua concepte.

Aceasta diferenta este data de cateva reguli de etica profesionala – care fac diferenta dintre priceputi si profesionisti. O diferenta care conteaza enorm.

Listez mai jos unele dintre aceste reguli (pe care le consider mai relevante). Sigur – altele asemenea lor mai pot fi adaugate, in functie de domeniul de activitate si/sau citeste mai departe


Cum sa te lasi de fumat

Am inceput sa fumez in timpul facultatii. De ce? De plictiseala si pentru ca era o excelenta modalitate de socializare. In caminul studentesc, fumatul era unul dintre “sporturile” cele mai comune. Da, cu ghilimelele de rigoare.

La inceput, un pachet ma tinea o saptamana. Dupa doi ani, ajunsesem la aproape un pachet pe zi.

Intr-o iarna, ghinionul mi-a adus pe cap o pneumonie urata. Intr-un continuu periplu de la un medic la altul – am vazut (intr-un spital) cativa bolnavi de cancer pulmonar. Nu intru in detalii, ca nu asta e scopul articolului – dar stiu ca peisajul de atunci ma ingrozise efectiv. Tare de tot. Si mi-am zis ca-n veci n-o sa mai pun o tigara-n gura.

“Vesnicia” a durat insa abia un an si ceva. Apoi, brusc – am inceput din nou. Imi placea sa dau vina pe stres pentru asta. Probabil pentru ca era cel mai la indemana motiv. citeste mai departe


Pseudo-cunostintele de expert

Guest post scris de Simpa. Da, Simpa e femeie 🙂

De curând, am participat la două evenimente de lansare a unor noi sisteme de management al documentelor. Deşi nu a fost prima dată când sunt chemată la astfel de întâlniri (deci aveam un standard prestabilit al aşteptărilor) am fost amuzată de una dintre prezentări. Am descoperit cu umor cum persoana desemnată pentru a susţine prelegeri (şi în fond pentru a vinde acel produs) folosea un jargon academic – în dorinţa de a impresiona.

Discursul, de o incredibilă goliciune de conţinut – era pompos însă nu spunea nimic. La sfârşitul evenimentului toată lumea vorbea de “impresionantul” sistem şi talentul oratoric citeste mai departe


Pasiuni

Indragostit full-time.

Project manager la serviciu.

Motociclist pasionat de lectura si arme albe – in timpul liber.

Iar din cand in cand – gamer. Mai ales acum, din motivul ce se vede in clipul de mai jos.

P.S.: Iar n-o sa dorm in week-end 🙂


Deadline vs. creativitate

Conform dictionarului, deadline-ul e o limita, un hotar, o margine.
Un termen final – menit a ne impune sa-l respectam cu strictete.

Sunt rare cazurile in care (la job) ne stabilim propriile deadline-uri. De cele mai multe ori acestea sunt prestabilite, iar cuvantul “trebuie” apare in schema tot mai des.

Clarificam specificatii, analizam proiecte, dam estimari si calendare de lucru.

Cand calendarul rezultat in urma estimarii nu poate fi incadrat in deadline-ul cerut, suntem citeste mai departe