Dumnezeul meu si Dumnezeul lor

Dumnezeul meu nu se ascunde dupa un nume.

Dumnezeul meu nu e mai slab sau mai puternic decat Dumnezeul altuia.

Dumnezeul meu n-are nevoie de razboaie si varsare de sange in numele Lui.

Dumnezeul meu nu arde oamenii pe rug.

Dumnezeul meu nu condamna placerea trupeasca.

Dumnezeul meu n-are nevoie de intermediari pentru a-si face simtita prezenta.

Dumnezeul meu n-are nevoie de constructii faraonice, facute pe banii unui popor care moare de foame.

Dumnezeul meu nu ocoleste intrebarile “de ce?” si “ce-ar fi daca?”. citeste mai departe



Stand Up in the City

Mai exact – Teo, Vio si Costel. Daca nu stiti despre cine e vorba, gasiti aici mai multe detalii.

Sau – si mai bine – in clipul de mai jos (filmat in cadrul unui spectacol de la Suceava).

Oricum – ideea e ca vor sustine un show in Jazz & Blues Club (Tirgu-Mures), miercurea viitoare (2 Noiembrie) de la ora 20:30.

O portie criminala de ras si buna dispozitie e garantata.

Asadar… ne vedem acolo 🙂

P.S.: Pretul unui bilet e 20RON.


Ce nu stiati despre Gaddafi

Muammar Gaddafi

Muammar Gaddafi (1942 - 2011)

Am vazut zilele trecute la stiri imaginile cu presupusele ultime clipe din viata lui Muammar Gaddafi. Zic “presupusele” pentru ca povestea ridica multe semne de intrebare, cu atat mai mult cu cat nu poate fi verificata. Cel putin nu de catre oamenii de rand.

Rebelii libieni – fericiti c-au pus mana pe “tiran”, il loveau cu o sete lipsita de orice urma de ratiune – in timp ce individul (oarecum mirat de ce i se intampla) il intreba pe unul dintre ei “ce ti-am facut eu tie?”.

Da – “rebelii” erau bucurosi ca scapa de un asa-zis tiran. Dar obscenitatea uciderii unui om pe care acum cateva luni il ridicau in slavi nu i-a facut mai putin tirani decat el insusi.

Nu-i iau apararea lui Gaddafi (asta, inainte sa sara vreunu’ sa dea cu paru’ – dupa cunoscutul obicei mioritic). Dar daca omul se facea intr-adevar vinovat de atatea crime, nu merita oare sa fie capturat, judecat si – abia apoi, eventual – condamnat la inchisoare pe viata? Sau dus in fata plutonului de executie, sau pe scaunul electric?

Da, judecat. Intr-o instanta obiectiva – nu intr-una “a poporului”. Gasit vinovat pentru N capete de acuzare (unde N era stabilit de instanta) si condamnat apoi sa citeste mai departe


Doua muste

Guest post scris de Simpa.

Erau două muşte pe marginea unui vas cu lapte. Priveau la marea albă cu miros dulceag şi vorbeau despre greutăţile vieţii de diptere. În timp ce una se plângea că de când “cu criza” nu a mai ajuns să guste decât zahăr brun, cealaltă îi spunea ce binecuvântare este vasul acela cu lapte pentru ele. Şi tot aşa, din vorbă în vorbă, furate de imaginea îmbietoare şi discuţia aprinsă, zbrrrr…. alunecă în vas.

Au început să se zbată, să dea din aripi, să înoate, poate reuşesc să se prindă de ceva… Însă, în jurul lor nu era nimic, decât laptele gras care le făcea sa fie tot mai obosite şi fără speranţe. Când văzu că efortul e în zadar şi că cel mai probabil nu vor găsi nici o soluţie, prima muscă îi spuse celeilalte: citeste mai departe


Tehnica Pomodoro – folosirea eficienta a timpului

Aveti probabil zile (la locul de munca sau in viata privata) cand – la final – simtiti ca n-ati stat degeaba absolut deloc (nici macar o clipa) si totusi, n-ati realizat mare lucru. Adica ati lucrat in tot timpul pe care l-ati avut la dispozitie, dar progresul nu e semnificativ.

Sigur – veti ajunge sa va ganditi ca au fost si alte zile in care ati lucrat la fel de mult (ca timp – adica acelasi numar de ore) insa progresul a fost considerabil mai mare. Una dintre cele mai importante concluzii care se pot trage de aici e ca nu v-ati facut un bun management al timpului.

Leonardo DaVinci spunea ca timpul este suficient pentru oricine stie sa-l foloseasca. Deci nu lipsa timpului e de vina pentru randamentul scazut – ci proasta lui organizare. Ziua va avea mereu 24 de ore – indiferent de locul sau persoana la care ne raportam. Insa folosirea eficienta a acestor 24 de ore poate citeste mai departe



Teoria falimentului

Am trecut pe la banca de dimineata, trebuia sa scot niste bani.
M-am oprit la unul dintre bancomate. Erau doua, alaturate.

Cata vreme eram ocupat cu aceasta operatiune, la aparatul din imediata mea vecinatate apare un tanar care dorea sa-si verifice contul.
Introduce cardul, baga PIN-ul, mai butoneaza ceva iar apoi incepe sa injure.
Ma opresc si ma uit la el.

Nervos, scoate apoi cardul si intra in biroul unde o domnisoara (angajata a bancii) purta o intensa conversatie telefonica.
Tipul intra, inchide usa dupa el si o abordeaza direct pe duduie – fara sa citeste mai departe


Sa carcotim, asadar

Serban Huidu

Ati auzit – cu siguranta – despre accidentul lui Serban Huidu. Prefer sa spun “lui” si nu “cauzat de” – dupa cum se tot vehiculeaza in presa. De fapt, nu prea aveati cum sa n-auziti. S-a vorbit despre el peste tot in presa scrisa, online, la TV, la radio-sant, la radio-santul de la TV, etc.

Nu-s fanul lui Huidu si nici n-am fost vreodata. Mai urmaream Cronica Carcotasilor din cand in cand, in vremea cand inca ma uitam la televizor. Nici antipatic nu mi-e, n-are de ce sa-mi fie. La urma-urmei – existenta lui n-a influentat-o pe-a mea in niciun fel. Cariera – nici atat.

Tot aud mai nou ca “asa-i trebuie, e prea arogant”. Haideti sa fim seriosi. Da, e clar ca e arogant. Iti dai seama din orice poza de-a lui, dupa cea mai banala analiza. Si totusi – ce legatura are asta cu accidentul? Oamenilor lipsiti de aroganta nu li se citeste mai departe


Injuraturi in scopuri caritabile

Cutia cu bani

Cutia cu bani

Uneori, stresul de la locul de munca va poate creste considerabil tensiunea.

De la un timp, invatati sa controlati asta – si sa va canalizati nervozitatea spre un scop constructiv (da, se poate).  Insa pana atunci, e posibil sa va manifestati in diverse moduri nu tocmai demne de lauda. De exemplu, injurand.

Sigur – injuratura este deseori privita ca o eliberare. De multe ori insa nu face decat sa amplifice stresul, pentru ca – nu-i asa – nicio problema nu se rezolva de la sine printr-o simpla injuratura. Chiar nu se rezolva, credeti-ma pe cuvant 🙂

Cand constientizati asta – e momentul sa faceti doua lucruri. Primul ar fi – evident – sa va decideti sa nu mai injurati. Oricum nu va ajuta cu nimic. Al doilea ar fi sa alegeti procedeul prin care veti renunta la acest obicei. Pentru ca nu va puteti “lasa” de la o zi la alta, mai ales daca pana in acel moment ati facut uz aproape zilnic de citeste mai departe