“Crede si nu cerceta”

O intamplare petrecuta azi m-a dus cu gandul la scoala. Mai exact, la o anumita ora de fizica la care am asistat – evident, in calitate de elev.

Lectia fusese deja predata, asa ca in asteptarea sunetului soneriei am inceput o discutie pe marginea unor fenomene usor stranii din Univers, si anume gaurile negre.

Nu mai tin minte exact incotro se indrepta discutia (a trecut mult de-atunci), dar la un moment dat profesoara devenise vizibil deranjata de intrebarile noastre. Intrebari pertinente si la obiect, era o persoana respectata in scoala – avea deja si o anumita varsta – si nu ne permiteam sa-i vorbim altfel decat pertinent.

Ne-a spus apoi – foarte direct – ca anumite domenii ale fizicii ar trebui incluse in categoria citeste mai departe


Despre amenzi

Sa presupunem ca depasesti viteza legala, in localitate. Cu mai mult de 50km/h. Si esti prins, evident.

Ti se suspenda permisul de conducere pe o perioada de 90 de zile si primesti si-o amenda. O suma care creste proportional cu viteza cu care-ai fost prins, si care in general nu e tocmai mica.

Buuuuun… Ti-ai facut-o cu mana ta, cum s-ar spune. Scuzele-s irelevante, ai incalcat legislatia rutiera si ai fost prins – iar acum platesti.

Inteleg faptul ca ti se suspenda permisul. Pentru ca odata cu el ti se ia si dreptul de-a conduce, deci esti pieton pentru urmatoarele 3 luni. N-am nimic cu sanctiunea asta. Ce nu inteleg insa e citeste mai departe


Jurnal de concediu (II)

Prima parte – aici.

Pornisem de dimineata spre Sarmizegetusa, judetul Hunedoara. Adica spre localitatea unde se gasesc azi ruinele fostei capitale a Daciei romane – pe numele ei complet Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa.

Ploua – deci drumul cu motocicleta nu era tocmai incantator. Dar eram echipat complet – asa ca n-am fost foarte deranjat de vreme. Problema era insa ca – odata ajuns la ruine – am constatat ca nu exista un trotuar amenajat sau macar un amarat de drum pietruit printre ruine, ceea ce inseamna ca pe o astfel de vreme nu-mi ramanea decat sa-mi umplu bocancii de noroi.

Insa bocancii se spala, iar eu n-aveam decat acea zi pentru vizita, asa ca – inarmat c-o umbrela imprumutata de la proprietara pensiunii unde ma cazasem – am pornit printre ce-a mai ramas din ceea ce-a fost candva centrul politic, administrativ si religios al provinciei Dacia.

E mare pacat insa ca ruinele-s lasate la voia intamplarii. Se vad pe ele urmele unor incercari nereusite de renovare, care le-au facut mai mult rau decat bine. Pentru ca acum – parti din ele arata de parca un “Dorel” puturos a aruncat cateva galeti de mortar (intr-o pauza de tigara) peste zidurile vechi de sute de ani. Madam Udrea – se-aude acolo-n spate?

Cu toate astea, primaria citeste mai departe



Jurnal de concediu (I)

Prima jumatate a acestui an n-a fost tocmai usoara in ceea ce ma priveste – pe niciun plan.

Am considerat ca o buna modalitate de a-mi pune gandurile-n ordine ar fi sa petrec putin timp doar alaturi de mine insumi – asa ca mi-am rezervat o parte din concediu pentru un tur prin tara. Doar eu si motocicleta.

A fost un drum in care-am realizat lucruri noi si mi-am reamintit lucruri vechi. Si pe care ma bucur enorm ca l-am facut.

Imi stabilisem ca si punct terminus al calatoriei statuia lui Decebal, de pe malul romanesc al Dunarii. Si-a meritat. Daca o veti vedea vreodata, veti intelege. M-am mai oprit din loc in loc pana acolo, in special la anumite obiective turistice pe care nu le mai vizitasem pana atunci.

Adaug – in continuare – cateva poze (cu explicatiile de rigoare).

Asta e facuta chiar inainte sa pornesc, dupa ce-am incarcat si asigurat toate bagajele. Locatia – Chetani (langa Ludus), jud. Mures.

Planul era sa ajung la Hunedoara in cateva ore. Insa cine-a zis ca socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din targ a stiut ce zice, asa ca citeste mai departe


Top modele, frate…

In general, nu ma uit la televizor. Prefer sa aflu stirile din presa online si cea tiparita – iar asa-zisele emisiuni de “divertisment” de pe posturile romanesti actuale nu ma atrag deloc. Iar timpul liber mi-l folosesc altfel. Mai productiv, dupa parerea mea.

Citisem recent despre emisiunea Next Top Model, de la Antena 1. Cand am vazut ca e “by Catalin Botezatu” mi-am pierdut orice interes. Am zis ca individul a “culturalizat” destul tara asta prin intermediul presei de scandal, iar acum a gasit o cale s-o faca si prin intermediul televizorului. Dar in fine – despre asta povestim altadata.

Inteleg nevoia (mai mult sau mai putin vizibila) de afirmare a unei femei. Mai ales daca citeste mai departe


Parinti si copii

Imi place sa ies in oras. Cu prieteni (mai mult sau mai putin apropiati), amici sau cunostinte.

Ies in locuri unde stiu ca ma voi simti bine si cu oameni cu care pot comunica. Ar fi culmea sa ies cu oameni cu care n-am ce discuta, ca sa ne uitam degeaba unii la altii.

De-asemenea, imi place sa vad ca oamenii din jur se simt si ei bine. Ca toti zambesc, socializeaza, se bucura de timpul petrecut alaturi de cei cu care-au ales sa si-l petreaca.

Problema apare atunci cand in astfel de situatii apar copiii mici (sa zicem – sub 5 ani) – insotiti de parinti ignoranti.

Nu ma intelegeti gresit, mi-s dragi copiii. Unii dintre cei care ma cunosc ar spune ca-mi plac pentru ca suntem pe-o minte. Deh, asa-i lumea – carcotasa 🙂 Candva, voi citeste mai departe


Ai grija… la culori !

Guest post scris de Simpa.

Stau şi privesc. Privesc oamenii din jur, prietenii, cunoştiinţele şi le atribui culori. Verde pentru optimişti, roşu pentru pesimişti.  Nu după mult timp îmi dau seama că majoritatea sunt tonuri de maro.

Am cunoscut persoane ce-aveau culoarea verde aprins. Erau enervant de optimiste. Parcă nu înţelegeau ce înseamnă să suferi, să-ţi pierzi speranţa, să cazi, să nu crezi. Aceşti oameni pot fi uşor confundaţi cu cei nepăsători sau mai rău, naivi şi inocenţi. Zâmbetul este arma lor. Nu contest beneficiile unei gândiri pozitive sau ale unui zâmbet (chiar cred ca o zi fara zambete este o zi fadă). Cu siguranţă cu toţii am avut momente în care soluţia problemelor noastre a fost o abordare citeste mai departe


Despre perfectiune

Ati intalnit vreodata un om perfect? Sau un obiect, un produs perfect? Si – daca da – s-a intamplat ca aceasta perfectiune sa prinda contur doar in ochii vostri? Iar altii – din jur – sa aiba pareri (radical) diferite?

Sunt convins ca da. Ca o paranteza – se spune ca frumusetea e in ochii privitorului. La fel sta situatia si in cazul perfectiunii. Depinde de personalitatea si criteriile celui care analizeaza.

Daca obiectul discutiei e un anumit produs – care se cere a fi perfect – atunci exigenta celui care analizeaza creste direct proportional cu pretul care trebuie platit pentru produsul in cauza.

Domenii din care se pot da exemple ar fi destule – dar voi vorbi in special despre cel in care-mi desfasor activitatea. Si anume IT-ul.

Se primesc asadar specificatiile pentru un nou proiect. Se analizeaza/clarifica. In mod normal – la finalul procesului de clarificare – viziunea clientului despre proiectul care tocmai s-a analizat trebuie sa fie foarte apropiata de a celui care a facut analiza. “Foarte apropiata” inseamna in procent de vreo 90%. In cazurile fericite – aceste viziuni aproape coincid. Dar cazurile fericite sunt mai rare decat preotii cinstiti, asa ca citeste mai departe


Vecinul meu, preotul

E deja noapte. Aproape ora 22.

Realizez ca proviziile de apa plata mi-s pe terminate si ca mai sunt doar cateva minute pana cand magazinul cel mai apropiat se inchide, asa ca ma echipez si fug repede la cumparaturi.

Ies din scara blocului si – cativa metri mai incolo – disting un Logan pe langa care se invartea cineva.

Merg mai aproape. Realizez ca respectivul e preotul ce locuieste intr-unul din blocurile vecine. Ne mai intersectam uneori, intamplator – asa ca i-am retinut figura. Masina era a lui.

Nu-mi dau seama ce face si nu stau sa casc ochii – trebuie sa merg la magazin.

Revin dupa cateva minute, cu plasa plina. Preotul e tot acolo, facand ture in jurul masinii.

Devin curios, asa ca-mi incetinesc pasii. Ma vede. Mai da o tura in jurul masinii. Ma vede iar si ma fixeaza cu privirea, in lumina citeste mai departe