Butonul de restart

Aminteste-ti cand ai fost fortat sa dai spaga. Nu conteaza ca fost mare sau mica – important e ca ai fost fortat s-o dai.

Sau cand agentul de circulatie te-a oprit pentru ca ai depasit limita de viteza cu 10 km/h intr-o Dacie – ignorandu-i pe cei in SUV-uri stralucitoare care-o depaseau cu 80, 90 sau 100.

Sau cand chelnerita de la terasa la care iesi cu prietenii ti-a umflat pe nedrept nota de plata.

Sau cand ai luat o nota proasta la materia la care erai cel mai bun, pentru ca parintii tai nu erau prieteni de familie cu “premianta clasei”.

Sau cand vecinul de deasupra te-a asurzit cu colectia lui de manele, la 4 dimineata.

Sau cand ai fost bruscat in trafic fara motiv.

Sau cand agentul imobiliar ti-a tras tzeapa, incasand comision dublu si “uitand” sa-ti dea chitanta.

Sau cand ai revenit dupa ani de zile la padurea pe langa care ai copilarit, si ai gasit doar teren defrisat in cel mai oribil mod posibil.

Sau cand te-ai invoit de la serviciu ca s-ajungi la citeste mai departe


Femeia

Citisem recent undeva ca “femeia e un cadou care te alege”.  Expresie cu care sunt partial de acord. Zic “partial” pentru ca in general cadourile nu se refuza, iar sa nu refuzi ar insemna sa o accepti pe oricare te alege – fara sa tii cont de standardele si principiile proprii. Nu e o fraza misogina. Daca vi se pare ca e, cititi-o din nou. Daca inca tot vi se pare ca e – atunci opriti-va aici, e clar ca nu citeste mai departe


Din camin

Acesta e un articol publicat initial pe blogul vechi – care isi traieste ultimele zile. Intamplarea e insa mereu la fel de comica, indiferent cat e de veche. Mi-am amintit-o azi, la o poveste scurta cu Roxa.

Faza ce urmeaza s-a petrecut in urma cu peste patru ani, in caminul in care am stat in perioada studentiei. Doamne, ce vremuri… da’ las’ ca mai am timp sa devin nostalgic.

In fine – nu eu sunt personajul principal al episodului ce urmeaza – eu am aici doar rolul de narator. Adevaratii eroi sunt doi dintre fostii mei colegi de camin – Pletosu’ si Tzeposu’. I-am promis Pletosului ca n-o sa-i dau numele, si sunt om de cuvant. Tzeposului nu i-am promis nimic, da’ nu vreau sa fac nici un fel de discriminare – asa ca nu-i dau numele nici lui.

Eram boboci toti trei, ca si de altfel marea majoritate a celor care stateau la acelasi etaj cu noi. Pletosu’ era coleg de camera cu mine. Tzeposu’ ne era vecin, statea in camera de langa noi.

Cum cuvantul “camin” era sinonim cu “distractie”, “chef” si alte de-astea – de-abia asteptam si noi sa citeste mai departe


Mamaia 2011

Imi amintesc anii copilariei si adolescentei – cand urmaream Festivalul Mamaia si Cerbul de Aur cu mai mult interes decat desenele animate cu Tom si Jerry (al caror fan inrait sunt – de ce sa nu admit – si in ziua de azi). Aveam ocazia sa descopar trupe noi, romanesti – de care nu mai auzisem pana atunci. Unele din ele ajungeau sa-mi placa, iar de muzica altora m-am indragostit iremediabil.

Timpul a trecut, am renuntat la televizor (din lipsa de timp si din scarba pentru televiziunile romanesti actuale) – iar festivalurile mioritice au inceput sa se umple de fufe semidocte care-si fluturau silicoanele prin fata juriului, in speranta ca vor prinde vreunul dintre trofee. Cu toate acestea, se gaseau mereu (la aceste festivaluri) recitaluri care-mi aminteau ca citeste mai departe


“Merit un salariu mai mare”

Acesta e un articol scris mai demult (prin 2008), pe un blog care se va inchide curand. Insa ideea e la fel de reala si azi.

Expresia din titlul acestui post poate fi urmata de un semn de exclamare sau de un semn de intrebare. Diferenta e evidenta. Cand tu rostesti – in gand sau cu voce tare – aceasta expresie, ce semn pui la finalul ei? Iti spui “merit un salariu mai mare ?” sau “merit un salariu mai mare !” ?

Inainte de a continua – tin sa mentionez ca acest post nu contine nici o referire (directa sau indirecta) la actualul meu loc de munca. Spun asta ca sa nu sara vreunul sa faca afirmatii nefondate. Se stie doar ca obiceiul de a “da cu paru'” e adanc inradacinat in mintea taranului romanului, alaturi de grija pentru capra vecinului.

De regula – atunci cand lucrezi, faci asta pentru cineva care plateste. Cel mai probabil – nu te plateste direct pe tine (daca ai face freelancing plata nu s-ar mai numi generic “salariu”), ci il plateste pe seful tau. Seful tau e cel care iti valorifica munca, pune un pret pe ea, obtine niste bani de pe urma ei si – printre altele – te plateste pe tine. Te plateste la un anumit nivel care tie, ca angajat – iti convine sau nu. Daca iti convine, e bine (cel putin pentru o vreme). Daca nu – iei masuri. Si aici pot aparea problemele.
citeste mai departe


In loc de introducere

Salut

Daca ne cunoastem si ai venit aici cu intentii bune – iti spun “bun venit” si te mai astept si cu alta ocazie.

Daca ne cunoastem si ai venit aici cu intentii rele – iti spun din start “drum bun si cale batuta” (continuarea acestei expresii e doar pentru cunoscatori si e optionala).

Indiferent daca ne cunoastem sau nu – daca ai nimerit aici din intamplare sper sa mai revii si sa-ti placa ce-o sa vezi. Sunt idealist si merg pe ideea ca daca nu ne cunoastem nu prea ai cum sa ajungi aici cu intentii rele.

Blogul e nou si la inceput de drum. E cartea mea de vizita, asa ca-mi voi asuma tot ceea ce voi scrie. Esti binevenit(a) sa-ti dai cu parerea, atata timp cat e pertinenta. Indiferent daca e lauda sau critica.

Sa ne citim cu bine,
L.