Romania a fost doamna doar de ziua ei

A trecut intai Decembrie.

Mirosul de mititei si sarmale nu se mai simte. A ramas doar duhoarea electorala.

S-au risipit si aburii de alcool, iar patriotii de ieri au revenit la normal. Pentru ca nu-si pot iubi tara decat cu burta plina si ametiti de bautura. Iar azi e doar una dintre celelalte 364 de zile in care “Romania e naspa”, “statul nu le da”, “aici nu se mai poate trai”, etc.

Romania e in depresie. Ieri au iubit-o toti si-au facut-o sa se simta doamna. Azi a redevenit carpa de lustruit pantofii lupilor care o conduc. Si isi plange in liniste soarta – pana la urmatorul intai Decembrie.

Saptamana viitoare, lupii cu limba dulce vor mana oile spre urne – cu biciul promisiunilor electorale. Un bici care acum mangaie, insa va incepe sa usture imediat dupa alegeri. Oile zambesc, amagite de gandul ca behaitura lor conteaza. Unele-s chiar in extaz, de la pomenile organizate de lupii ce se sfasie intre ei pentru voturi. Pardon, pentru behaituri.

Insa mai multe oi care behaie formeaza un cor de behaituri. DOAR un cor de behaituri, care nu sperie pe nimeni. Iar pentru urmatorii patru ani oile se vor lasa iar tunse, deposedate de lana lor – pe care lupii o vor valorifica in interese proprii.

Poporul n-a intrebat Romania ce vrea de ziua ei. Poate de teama ca raspunsul sa nu fie “alt popor”.


Pana mea (II)

Acest text este un pamflet.

De Gica si Gina probabil va mai amintiti. Daca nu, va puteti reimprospata memoria aici. Da, doiul roman din titlu vine de la partea a doua, nu de la a doua pana.

Timpul trecea de la concedierea lui Gica, iar el nu dadea semne ca ar vrea sa-si caute de lucru. Cu toate astea, salariul Ginei incepea sa nu mai ajunga iar guvernul nu dadea semne ca ar vrea sa-l ajute – asa ca a decis sa se inscrie – in pana lui – intr-un partid, poate-i iese ceva de-acolo. La urma-urmei, era plin in parlament de alti pierde-vara de aceeasi teapa cu el, asa ca in politica s-ar fi simtit ca acasa.

Asadar, se gandise ca in loc sa stea degeaba pe banii Ginei ar fi mai bine sa stea degeaba pe banii partidului. Si pe ajutorul de somaj pe care-l obtinuse cu o pila la fortele de munca.

Pe domnu’ Dan il stia de pe postul lui preferat de televiziune – OTV. Adora sa sparga seminte in fata televizorului, urmarind balacarelile “poporului”. S-a inscris asadar in Partidul Poporului. Se simtea – in pana lui – parte din ceva inaltator.

In plus, ii placea gandul ca va primi 20.000 de euro fara sa faca nimic, atunci cand idolul lui (Dan Diaconescu) va invinge ciocoii si va ajunge in sfarsit presedinte. citeste mai departe



Prin gropile antreprenoriatului (VI) – Distantele parcurse in timp : Profitul

Prin natura jobului, am intrat deseori in contact cu diversi antreprenori, din multe parti ale lumii. Fiecare dintre ei are propria afacere in domeniu. M-am straduit mereu sa fiu la inaltimea asteptarilor si sa invat lucruri utile de la fiecare dintre ei. Imi place sa cred ca am reusit, cel putin deocamdata.

Am studiat modelul afacerilor (cu care m-am intalnit) din IT si l-am transpus intr-o comparatie pe care-am gasit-o potrivita.

Postarea curenta este a sasea (si ultima) din serie. Cele anterioare pot fi citite dupa cum urmeaza :

***

VI. Distantele parcurse in timp : Profitul

Carevasazica, avem masina. Proiectata bine (organigrama afacerii), cu ulei de buna calitate (angajatii) si rezervorul plin de benzina (clientii) – care ruleaza pe drumul pe care-a pornit de la inceput (climatul afacerii).

Masina va trebui sa parcurga anumite distante, in intervale de timp prestabilite si in conditiile de drum existente. Adica sa duca la bun sfarsit contractele incheiate, in climatul existent si in conditiile prevazute in aceste contracte.

Aceste distante vor trebui alese cu grija. Pentru ca masina trebuie sa fie in primul rand capabila de acest lucru, sa poata atinge viteza ceruta si sa ajunga la destinatie cel tarziu la timp. citeste mai departe



Din Google in blog, din blog in Google

M-am uitat prin statistici dupa cuvintele-cheie care-au dus catre blogul meu, prin intermediul motoarelor de cautare. Comentez mai jos cateva dintre aceste expresii, intr-o nota mai comica – inspirata de cei de la Daily Cotcodac (al calor fan declarat sunt) 🙂

  • crima perfecta – Imi place ca ma citesc oameni cu initiativa.
  • o femeie adevarata – Cea care scoate la iveala barbatul adevarat din tine.
  • ungurii si romanii – Tot aici, tot atatia, tot asa.
  • poporul pupatorilor de moaste – Da, al nostru e.
  • ungurii vor ardealu – E veche poanta.
  • romanii sau ungurii au fost primii in ardeal – Depinde pe cine intrebi, pe citeste mai departe


Prin gropile antreprenoriatului (V) – Drumul : Climatul afacerii

Prin natura jobului, am intrat deseori in contact cu diversi antreprenori, din multe parti ale lumii. Fiecare dintre ei are propria afacere in domeniu. M-am straduit mereu sa fiu la inaltimea asteptarilor si sa invat lucruri utile de la fiecare dintre ei. Imi place sa cred ca am reusit, cel putin deocamdata.

Am studiat modelul afacerilor (cu care m-am intalnit) din IT si l-am transpus intr-o comparatie pe care-am gasit-o potrivita.

Postarea curenta este a cincea din serie. Cele anterioare pot fi citite dupa cum urmeaza :

***

V. Drumul : Climatul afacerii

Drumul pe care va merge masina nu va fi mereu unul usor.

Va avea multe curbe. Unele mai largi, altele foarte stranse. Va avea urcusuri si coborasuri. Uneori va fi proaspat asfaltat, alteori – plin de gropi. Uneori va fi uscat, alteori va fi alunecos.

Obstacolele vin de regula din mai multe parti. De la stat, de la concurenta (uneori chiar statul e concurenta), de la noile trenduri din industrie la care trebuie sa te adaptezi, de la climatul economic.

Uneori, se-aduna prea multe. Iar asta presupune scaderea vitezei de rulare a masinii, pentru o anumita perioada. Incetinirea ei intr-o masura destul de mare. Insa mereu va trebui facut tot posibilul astfel incat masina sa nu se opreasca. Ba dimpotriva, sa-si recapete citeste mai departe



Moartea, vazuta prin ochi de copil

Ajung in statie in acelasi timp cu autobusul. Ma bucur ca nu mai am de asteptat – a venit frigul si sa astepti in ceata diminetii nu e tocmai ceva placut.

Nu e aglomerat. Gasesc asadar un loc unde sa ma asez. Imi scot telefonul si ma afund in mailuri, stiri, notificari…

_ Mami, tu cati ani ai?

Ridic privirea si vad pe scaunul din fata mea o doamna inca tanara, cu o scumpete de fetita in brate.

_ Aproape treizeci si cinci, puiule.

Fetita are cam patru-cinci ani. Zambesc. Ma gandesc pentru o clipa la vremea cand aveam aproximativ aceeasi varsta – iar singurele ganduri care-mi cutreierau mintea erau legate de joaca, jocuri, jucarii… Un sunet scurt al telefonului imi atrage atentia ca am primit un mail. Incep sa-l citesc.

_ Mami, cati ani avea tati cand a murit?

Fara sa vreau, devin atent si uit de mailul pe care tocmai l-am deschis.

_ Aproape cati am eu acum, puiule. Vocea femeii se schimba brusc.

_ Mami, cati ani are tati acum?

Tonul femeii devine grav. Nu-i pot vedea chipul, dar intuiesc doua lacrimi care citeste mai departe


Pages:12345678...18