Postari cu eticheta: Alba Iulia

A trecut ceva timp

A trecut ceva timp de cand n-am mai dat pe aici. Au trecut si unii oameni, odata cu timpul. M-a distrat mereu zicala aia cu “apa trece, pietrele raman”. Poate pentru ca de cele mai multe ori eu eram apa. De cele mai multe ori, pana intr-un moment fix – acum trei ani si ceva.

Ce-am mai facut intre timp? Pai… multe.

Am avut nunta, anul trecut. Mi-au furat mireasa. N-am asteptat s-o aduca inapoi ca sa platesc “rascumpararea” – am urat mereu obiceiul respectiv. Am mers dupa ea, cu un prieten si cu doua arme. Din fericire – unii s-au prins la timp ca armele erau de airsoft. Zic “unii” si nu “toti” pentru ca daca se prindeau toti, recuperarea miresei nu mai avea acelasi farmec.

Sunt vreo trei ani si ceva de cand femeia de langa mine a ajuns femeia parte din mine. Si de cand am invatat ca unu plus unu nu e mereu doi, ci uneori poate fi tot unu. Un “unu” complet. Un intreg.

Am incercat sa citesc mai mult decat sa scriu si sa tac mai mult decat sa vorbesc. Cel putin una din astea doua chestii mi-a iesit. La cealalta inca lucrez. O sa-mi ia ceva mai mult, se pare.

Am renuntat la prieteni vechi in favoarea altora noi. Prietenii mei n-au fost niciodata multi, insa imi sunt prieteni. Nu, nu e o greseala de exprimare.

M-am mutat de cateva luni in Alba Iulia, un oras care-si merita denumirea neoficiala de “Cealalta Capitala”. E un oras superb. Si din fericire e suficient de departe de Bucuresti incat sa ramana asa. Am cunoscut aici oameni frumosi, intr-un loc frumos.

Am ramas intreg. Deci, n-am vandut motocicleta – si nici nu intentionez sa fac asta. Ba dimpotriva, astept sa vina caldura si sa pot colinda imprejurimile orasului.

Inca tot nu-mi ies parcarile laterale, cu masina. Asa ca le evit de cate ori pot. Ce sa-i faci, unele lucruri nu se schimba niciodata.

Am colindat lumea si urmeaza s-o fac din nou, curand. Prin Asia inca tot n-am ajuns, dar n-am renuntat la idee. Ba chiar dimpotriva.

Instinctele de gamer mi s-au trezit iar la viata. Am dat tastatura si mouse-ul pe un controller de Xbox. A meritat.

Nu, inca n-avem copii – si ne e bine asa, multumim de intrebare. Asadar, suntem tot noi doi. Cu toate astea, o sa fim trei in curand. Al treilea o sa fie un Beagle de talie mica.

Inchei din nou spunandu-va “sa ne citim cu bine”. Aici si prin alte parti.


Jurnal de concediu (I)

Prima jumatate a acestui an n-a fost tocmai usoara in ceea ce ma priveste – pe niciun plan.

Am considerat ca o buna modalitate de a-mi pune gandurile-n ordine ar fi sa petrec putin timp doar alaturi de mine insumi – asa ca mi-am rezervat o parte din concediu pentru un tur prin tara. Doar eu si motocicleta.

A fost un drum in care-am realizat lucruri noi si mi-am reamintit lucruri vechi. Si pe care ma bucur enorm ca l-am facut.

Imi stabilisem ca si punct terminus al calatoriei statuia lui Decebal, de pe malul romanesc al Dunarii. Si-a meritat. Daca o veti vedea vreodata, veti intelege. M-am mai oprit din loc in loc pana acolo, in special la anumite obiective turistice pe care nu le mai vizitasem pana atunci.

Adaug – in continuare – cateva poze (cu explicatiile de rigoare).

Asta e facuta chiar inainte sa pornesc, dupa ce-am incarcat si asigurat toate bagajele. Locatia – Chetani (langa Ludus), jud. Mures.

Planul era sa ajung la Hunedoara in cateva ore. Insa cine-a zis ca socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din targ a stiut ce zice, asa ca citeste mai departe