Postari cu eticheta: amintiri

Ambasadorii (VIII) – Copilul nimanui

– VIII –

 
Copilul nimanui

 

 
Somnul fusese lung si chinuitor. Pierdut in lumea viselor, Victor rememora chipurile tututor celor ucisi de-a lungul anilor, intr-o forma sau alta. Se trezi lac de sudoare si se repezi sub dusul rece, ca sa-si alunge demonii.

Nu credea in Rai sau Iad, si nicio religie nu i se paruse vreodata suficient de veridica incat s-o adopte. Credea in el insusi, in “aici” si “acum”, iar asta-i era de ajuns.

Jetul de apa ce-l lovea in crestet ii trezea noi amintiri neplacute din vremea cand inca era copil. Imagini pe care se straduia mereu sa le uite, dar care reveneau sa-l bantuie tot mai intens, tot mai dureros.

Se vazu langa sicriul tatalui sau, in drumul spre cimitir. Mama sa il tinea absenta de mana, cu gandurile ratacite. La scurt timp dupa nefericitul eveniment, ea cazuse intr-o adanca depresie pe care incercase s-o vindece cu insemnate cantitati de alcool. Bautura nu facuse insa altceva decat sa inlocuiasca un necaz cu altul – pentru ca femeia devenise curand citeste mai departe



Prieteni reci, dar siguri

Guest post scris de Simpa. Un început timid.

Odată cu trecerea timpului, prietenii vin și pleacă. Unii marchează o etapă din viața noastră iar alții ne însoțesc mereu. Făcând o scurtă retrospectivă, îmi amintesc cu drag de rolul acestora în viața mea.

În școala generală primară am avut un prieten olimpic. El mi-a vorbit despre un haos din care s-a desprins pământul, despre zei și eroi, titani și ciclopi. Prietenia lui mi-a arătat că realitățile cele mai firești pot constitui un mister explicabil prin mituri și legende.

În gimnaziu mi-am făcut un nou prieten. Am simțit nevoia să-l ocrotesc, să-l prind de mână și să-i ating sufletul. Anii au trecut iar el mi-a lasat o scumpă comoară formată din spirit inocent și optimism…  era singur pe lume.

În liceu m-am împrietenit cu o scorpie. Era atât de citeste mai departe