Postari cu eticheta: carti

Promo : Ambasadorii

Imi place sa citesc fictiune. Intotdeauna, cateva ore petrecute printre randurile plasmuite de imaginatia cuiva talentat au fost binevenite. Au reprezentat o evadare din cotidian. Dintr-o lume plina de fiinte umane, dar tot mai goala de oameni.

Fictiunea atent incondeiata in paginile cartilor a fost intotdeauna un portal spre alte lumi.
Lumi populate de oameni nascuti din gandurile celor care le-au asternut povestile pe hartie.
Eroi fara trup si suflet, dar care traiau vesnic – gratie cititorilor. Si-mi place sa cred ca o multime de astfel de eroi au trait si prin intermediul meu. Pentru ca i-am citit si le-am dus povestile mai departe.

Am inceput de cateva luni sa scriu… ceva. Fictiune. Un fel de poveste, daca vreti sa-i spuneti asa. Am continuat-o cand mi-a permis timpul si-am ispravit-o de vreo doua saptamani. Nu e prima pe care-am scris-o vreodata, dar e prima la care-am scris atat de mult. Fara indoiala, sunt departe de-a ma considera cine stie ce scriitor si voi fi intotdeauna departe. Raman cel mult un blogger amator, care mai da cu subsemnatul pe blogul aici de fata – cat il ajuta experienta, imaginatia si timpul. Timp care e tot mai putin, in ultima vreme.

Povestea se numeste “Ambasadorii” si e oarecum inspirata din realitatea cotidiana, pana la un punct. Desigur, orice asemanare cu personaje reale este pur intamplatoare. O sa-i dau drumul aici pe blog, cate un capitol pe zi – pret de douazeci de zile.

Sper sa va placa povestea mea. Daca nu, promit ca urmatoarea va fi mai buna.

Cu stima,
L.


Cele zece porunci

“Te poti considera pacatos in orice religie cunoscuta.” Mi s-a spus asta de cateva ori. Probabil e adevarat, depinde de punctele de reper ale fiecaruia.

Am invatat diferenta dintre bine si rau la fel ca orice copil din generatia mea. Adica la inceput de-acasa si mai apoi din bancile scolii. Am avut multi profesori si putini dascali adevarati – si-am incercat sa iau ceva bun de la fiecare. Nu de tot, doar cu imprumut. Urmand sa dau si eu mai departe, la randul meu, in timp.

Cartile mi-au extins mult universul. Desi, in fond, cartile sunt doar alti oameni. Care-mi vorbesc de la zeci de ani, veacuri sau chiar milenii distanta – intr-o limba scrisa-n mai multe limbi, dar pe care-am indragit-o odata cu primele pagini deslusite. Iar cartile citite si lucrurile noi invatate m-au transformat, putin cate putin.

Am invatat de mic copil ca nu totul se rezuma la alb si negru, ci exista si nuante de gri. Multe, chiar. Insa abia cand inveti sa renunti la ideile preconcepute incepi cu adevarat sa vezi culorile. Si-atunci lumea-ntreaga se asterne in fata ta, asteptand s-o descoperi.

Am invatat sa nu regret nimic. Pentru ca tot ce-am facut parea – la vremea respectiva – o idee buna. Sigur, uitandu-ma in urma pot sa realizez greselile facute de-a lungul timpului. Si pot trage felurite invataminte, din fiecare. Insa nu le regret. Pentru ca regretele reprezinta doar timp pierdut, iar timpul e singurul lucru care se pierde cu adevarat. Prefer asadar citeste mai departe


… si-mi doream sa schimb lumea

Aveam 7 ani, citeam “Legendele Olimpului” si-mi doream sa schimb lumea. Am invatat atunci despre zei si eroi, despre curajul si puterea luptatorilor. Zeus, Poseidon, Hera, Palas Atena, Afrodita, Hermes si altii asemenea lor s-au aflat multa vreme la loc de cinste in mintea mea de copil. Iar invatamintele Legendelor Olimpului m-au schimbat – putin – la randul lor.

***

Aveam 9 ani, citeam “Ciresarii” si-mi doream sa schimb lumea. Visam sa pornesc si eu in cautarea aventurilor – alaturi de Ionel, Victor, Ursu si ceilalti Cavaleri ai florii de cires. Sa colind Pestera Neagra, Castelul fetei in alb si sa joc la Roata norocului. Am invatat atunci despre prietenie si importanta increderii in ceilalti – iar aceste invataminte si-au lasat indelung amprenta asupra mea.

***

Aveam 11 ani, citeam “Cei trei muschetari” si-mi doream sa schimb lumea. Inca mai consider acele carti ca fiind unele dintre cele care m-au influentat cel mai mult – de-a lungul timpului. In special datorita lectiilor intelese printre randuri – despre onoare si loialitate. Tin minte ca-mi facusem atunci o mantie dintr-un covor vechi si o sabie dintr-o nuia de alun – si ma vedeam luptand alaturi de Athos, Porthos, Aramis si D’Artagnan. Imi lipsea – desigur – calul. Pe care aveam sa-l regasesc insa ceva mai tarziu, dar nu pe patru picioare – ci pe citeste mai departe



Prieteni reci, dar siguri

Guest post scris de Simpa. Un început timid.

Odată cu trecerea timpului, prietenii vin și pleacă. Unii marchează o etapă din viața noastră iar alții ne însoțesc mereu. Făcând o scurtă retrospectivă, îmi amintesc cu drag de rolul acestora în viața mea.

În școala generală primară am avut un prieten olimpic. El mi-a vorbit despre un haos din care s-a desprins pământul, despre zei și eroi, titani și ciclopi. Prietenia lui mi-a arătat că realitățile cele mai firești pot constitui un mister explicabil prin mituri și legende.

În gimnaziu mi-am făcut un nou prieten. Am simțit nevoia să-l ocrotesc, să-l prind de mână și să-i ating sufletul. Anii au trecut iar el mi-a lasat o scumpă comoară formată din spirit inocent și optimism…  era singur pe lume.

În liceu m-am împrietenit cu o scorpie. Era atât de citeste mai departe