Postari cu eticheta: copilarie

Una cu vaca si cu soacra

Eu am crescut la tara, intr-un sat de pe malul Muresului. In mijlocul naturii, cum s-ar zice. Acolo unde as alege sa cresc iar, dac-as fi din nou copil si daca as putea alege.
Mi-au placut mult acele locuri. Imi plac si acum – si alerg spre ele ori de cate ori am posibilitatea.
Eram mari consumatori de lapte (o patima care pe mine nu m-a parasit nici azi) asa ca ai mei hotarasera intr-o vreme sa tina o vaca. Sa fie lapte proaspat. Eram atunci in scoala generala. citeste mai departe


Ambasadorii (VIII) – Copilul nimanui

– VIII –

 
Copilul nimanui

 

 
Somnul fusese lung si chinuitor. Pierdut in lumea viselor, Victor rememora chipurile tututor celor ucisi de-a lungul anilor, intr-o forma sau alta. Se trezi lac de sudoare si se repezi sub dusul rece, ca sa-si alunge demonii.

Nu credea in Rai sau Iad, si nicio religie nu i se paruse vreodata suficient de veridica incat s-o adopte. Credea in el insusi, in “aici” si “acum”, iar asta-i era de ajuns.

Jetul de apa ce-l lovea in crestet ii trezea noi amintiri neplacute din vremea cand inca era copil. Imagini pe care se straduia mereu sa le uite, dar care reveneau sa-l bantuie tot mai intens, tot mai dureros.

Se vazu langa sicriul tatalui sau, in drumul spre cimitir. Mama sa il tinea absenta de mana, cu gandurile ratacite. La scurt timp dupa nefericitul eveniment, ea cazuse intr-o adanca depresie pe care incercase s-o vindece cu insemnate cantitati de alcool. Bautura nu facuse insa altceva decat sa inlocuiasca un necaz cu altul – pentru ca femeia devenise curand citeste mai departe


Ambasadorii (II) – Scrisoare cu parfum de femeie

– II –

 
Scrisoare cu parfum de femeie

 

 
Odata ajuns acasa, se opri in fata usii, cercetandu-i partea superioara. Firul de par era tot acolo. Respira usurat.

Invatase acest truc dintr-unul din filmele cu James Bond, al caror infocat fan era. Uneori, cand isi parasea locuinta, isi smulgea un fir de par si-l lipea cu putina saliva – intr-unul din colturile usii de la intrare. In cazul in care usa era fortata, firul de par se desprindea. Daca-i constata lipsa cand revenea acasa, se pregatea pentru ce era mai rau. Adica, pentru eventualitatea in care cineva-i descoperise adevarata identitate si-l astepta acum inauntru.

Locuia intr-o cladire veche, dar recent renovata – intr-un apartament spatios care-l costase o gramada de bani. Sau patru vieti, cum ii placea sa se gandeasca. Vietile a patru oameni pe care nu-i cunoscuse niciodata, dar pe care fusese angajat sa-i ucida. Si-o facuse. Pentru asta era antrenat, asta stia sa faca cel mai bine.

Casuta postala din dreptul usii era plina de plicuri colorate. Le lua pe toate intr-o singura mana, avea sa le cerceteze mai tarziu. Majoritatea erau facturi si reclame. Zambi din nou la vederea numelui de pe cutia metalica. Si-l alesese singur, cand decise ca e momentul sa inceapa o viata noua, sub o identitate noua. Si de-atunci, se recomandase mereu ca fiind Victor Korvin, broker de asigurari. Jobul acesta fictiv era recunoscut ca fiind relativ banos, reusind astfel sa dea o justificare modului sau de viata. La urma-urmei, castiga citeste mai departe