Postari cu eticheta: crima

Ambasadorii (VII) – Primul cazut

– VII –

 
Primul cazut

 

 
Sfarsitul saptamanii era la fel de calduros ca si zilele precedente, iar oamenii se bucurau de duminica insorita.

Asa cum toata lumea se astepta, Rusul nu luase in serios amenintarea. Ba mai mult, daduse un interviu in acelasi ziar, unde nega vehement ca ar fi furat vreodata din banii publici si-i facea in fel si chip pe autorii scrisorii. Nimeni nu se astepta sa se intample nimic deosebit pentru ca nimeni nu avea vreodata curajul sa-i tina piept individului, desi cu totii erau constienti de actiunile lui in afara legii.

Victor isi facu aparitia in centrul orasului, purtand pe umar un rucsac negru. Se aseza la o terasa, comanda o cafea si isi aprinse o tigara. Printre rotocoalele de fum – privi spre cafeneaua unde viitoarea lui victima trebuia sa apara.

Porumbeii zburau veseli de jur-imprejur, printre copiii ce se jucau la fantana arteziana din zona. Clipocitul vesel al apei imbia la relaxare. Victor inchise ochii pret de cateva secunde si – cautand in trecut – se opri la cea mai frumoasa amintire pe care-o avea cu tatal sau real, in vremea cand acesta inca traia.

Atunci, in urma cu multi ani – familia sa era intreaga si fericita. Tatal sau era profesor de fizica, unul dintre cei mai respectati pe care comunitatea-i avea la acea vreme. Ii inspirase din frageda pruncie o dragoste deosebita pentru anumite fenomene fizice – dragoste ce-avea sa devina obsesie mai tarziu. In acea duminica din urma cu mai bine de douazeci de ani, il adusese la aceeasi fantana arteziana la care se jucau in prezent copiii. Asezati pe marginea ei, faceau impreuna mici barcute de hartie pe care le asezau apoi pe oglinda apei. Cu mainile lui de copil, micul Victor facea valuri care propulsau barcutele in largul fantanii, in citeste mai departe


Ambasadorii (IV) – Tara nimanui

– IV –

 
Tara nimanui

 

 
Se asteptase la aceasta cerere. Sa ucida – la asta se pricepea. Zambi – desi situatia nu era deloc in favoarea lui – si isi cantari in gand optiunile. Din nefericire pentru el, nu erau foarte multe. Asa ca pe moment, decise sa intre in jocul ochilor negri. Cel putin pentru a avea o idee mai buna despre amenintarea ce-i plutea deasupra capului.

_ Cunosti probabil situatia politica actuala, nu-i asa?

El o aproba cu o inclinare a capului. Stia doar ceea ce citise in ultimul timp, in presa. Tara se scalda intr-un haos din ce in ce mai mare. Cei din conducerea statului se luptau intre ei pentru putere, pentru controlul resurselor, pentru controlul justitiei. Din dorinta de-a acapara cat mai mult, fiecare pentru el. Si totodata, din dorinta de-a nu raspunde pentru nimic in fata legii. Cetatenii priveau de ani intregi neputinciosi la acest spectacol grotesc, obisnuindu-se cu ideea ca nu pot face mai nimic.

Fraudarea alegerilor devenise deja o moda, iar evaziunea fiscala se facea acum fara ascunzisuri. Justitia fusese demult ingenuncheata si se afla la cheremul celor imbogatiti fraudulos si lipsiti de scrupule. Dispretul fata de oamenii de rand devenise o obisnuinta, iar nivelul de educatie scazuse drastic in ultimul deceniu. Multi au ales calea strainatatii, alungati fiind de statul care se obisnuise doar sa le ia, fara a le mai da ceva in schimb. Salariile scazusera considerabil, invers proportional cu inflatia care atinsese cote alarmante. Strainii se obisnuisera deja demult cu ideea ca in aceasta tara coruptia era la ea acasa. citeste mai departe


Crima perfecta

Mi-am adus aminte azi o poveste mai… altfel.

Acum mai multi ani eram foarte pasionat de cartile politiste. Citeam tot ce-mi cadea in mana – si-mi placea sa deduc deznodamantul. Intr-o oarecare masura reuseam, in special dupa ce numarul de carti citite din aceasta gama crescuse considerabil.

Incepuse sa-mi placa un anumit subiect in mod deosebit – si anume abordarea crimei perfecte. Pe masura ce citeam – descalceam planul detaliat dupa care crima se dorea a fi comisa si eram (cel putin teoretic) cu un pas inaintea anchetatorului.

Nu sariti – nu mi-am dorit niciodata sa aplic un astfel de plan 🙂 Si nici nu scriu asta ca sa dau idei cuiva. Dar ma fascina ingeniozitatea cu care autorii puneau totul la cale, de la o carte la alta. Acum, ce vreti. Cu totii am avut diverse pasiuni in adolescenta. Unii colectionau timbre, altii se jucau de-a citeste mai departe