Postari cu eticheta: Diana

Ambasadorii (XVI) – Nasul

– XVI –

 
Nasul

 

 
Timp de cateva zile, Diana nu mai dadu niciun semn. Lucrurile insa n-aveau cum sa se linisteasca. Ancheta politiei continua si exista deja un cerc de suspecti, dar Victor nu era parte din el.

Atentia anchetatorilor se indreptase spre o grupare politica radicala, cu principii contrare actualei puteri, iar acum ii interogau pe liderii ei. Asadar, el era inca in siguranta. Deocamdata.

Vremea se stricase brusc si urmara niste zile ploioase – pe care Victor le petrecu in compania armelor sale, decis fiind sa le curete. Masa din sufragerie se umplu rapid de piesele Radei, care trebuiau lustruite cu rabdare.

Cineva care locuia in aceeasi cladire tocmai isi renova apartamentul, iar holul era plin de muncitori veseli si galagiosi – care fusesera angajati in acest scop.

Deodata, vocile contenira iar Victor deveni atent. Locul lor fusese insa luat de cateva fluieraturi admirative – care cu siguranta erau adresate unei femei. Judecand dupa intensitatea lor, nu era vorba de orice femeie – ci de una frumoasa.

Pasii acesteia se oprira in dreptul usii lui Victor, iar soneria incepu sa sune. citeste mai departe


Ambasadorii (III) – Diana

– III –

 
Diana

 

 
Adresa ce aparea pe biletul primit indica spre o zona mai putin populata a orasului, la marginea unui parc intins. Mai exact, ajunse la o cladire abandonata – care fusese candva unul dintre cele mai renumite restaurante din acea parte a tarii.

Nu se temea. Desi motive ar fi avut. Reusise sa-si adune gandurile si sa analizeze situatia la rece. Isi pipai costumul si simti sub el duritatea vestei antiglont pe care-o purta rar, ca masura suplimentara de siguranta. Niciodata nu fusese descoperit si niciodata nu avuse cu adevarat nevoie de acea vesta. Niciodata, pana azi.

Isi parca motocicleta la umbra, in poarta cladirii parasite – si se hotari sa intre.

Interiorul il surprinse. Cu siguranta, cladirea a fost una foarte eleganta in vremurile ei de glorie. Acum, la cateva zeci de ani de atunci, urmele rafinamentului din acele timpuri erau inca vizibile. O parte din acoperis lipsea, dar cateva vitralii ramasesera intregi – probabil nu prezentasera prea mult interes pentru hotii din zona. Sculpturile ce incadrau semineul se pastrasera si ele surprinzator de bine – iar trecerea timpului le adaugase parca un plus de mister. Tot acest decor ii dadea o neobisnuita stare de liniste, desi simturile ii citeste mai departe