Postari cu eticheta: femeie

Ambasadorii (XVIII) – O casuta pe plaja…

– XVIII –

 
O casuta pe plaja…

 

 
Victor se trezi devreme in dimineata vizitei Nasului. Dupa un dus rapid si un mic dejun pe masura, isi lua echipamentul pregatit cu o seara inainte si – calare pe motocicleta – se indrepta iar spre padurea in marginea careia se gasea vila de protocol.

Motorul torcea usor in aburii diminetii, iar soseaua era inca libera. Orasul revenea incet la viata, fara a banui ca o noua crima ii va tulbura linistea in aceasta frumoasa zi.

Coti pe drumul spre padure, simtind umbrele primilor copaci mangaindu-i viziera. Totul era perfect si totusi, ceva lipsea. Nu-si dadea seama ce anume, insa un ciudat sentiment de neliniste il stapanea inca din momentul in care deschise ochii.

Se gandi la banii castigati de-a lungul timpului din aceasta infama meserie. Nu erau deloc putini. I-ar fi ajuns pentru multi ani lipsiti de griji, undeva intr-un loc pasnic unde nu l-ar fi cunoscut nimeni. Era pentru prima data cand se gandea serios sa se retraga. Sa plece. Sa renunte la a mai lua vietile altora si sa-si traiasca – in sfarsit – propria sa viata. Fara teama ca va fi descoperit, fara grija ca in orice moment poate fi aruncat dupa gratii – unde-si va petrece tot restul zilelor.

Racoarea brusca il adusese la realitate. Intrase in padure, iar drumul se ingusta tot mai mult. Asfaltul parea ca cedeaza teren copacilor batrani, platindu-si obisnuitul tribut citeste mai departe


Ambasadorii (II) – Scrisoare cu parfum de femeie

– II –

 
Scrisoare cu parfum de femeie

 

 
Odata ajuns acasa, se opri in fata usii, cercetandu-i partea superioara. Firul de par era tot acolo. Respira usurat.

Invatase acest truc dintr-unul din filmele cu James Bond, al caror infocat fan era. Uneori, cand isi parasea locuinta, isi smulgea un fir de par si-l lipea cu putina saliva – intr-unul din colturile usii de la intrare. In cazul in care usa era fortata, firul de par se desprindea. Daca-i constata lipsa cand revenea acasa, se pregatea pentru ce era mai rau. Adica, pentru eventualitatea in care cineva-i descoperise adevarata identitate si-l astepta acum inauntru.

Locuia intr-o cladire veche, dar recent renovata – intr-un apartament spatios care-l costase o gramada de bani. Sau patru vieti, cum ii placea sa se gandeasca. Vietile a patru oameni pe care nu-i cunoscuse niciodata, dar pe care fusese angajat sa-i ucida. Si-o facuse. Pentru asta era antrenat, asta stia sa faca cel mai bine.

Casuta postala din dreptul usii era plina de plicuri colorate. Le lua pe toate intr-o singura mana, avea sa le cerceteze mai tarziu. Majoritatea erau facturi si reclame. Zambi din nou la vederea numelui de pe cutia metalica. Si-l alesese singur, cand decise ca e momentul sa inceapa o viata noua, sub o identitate noua. Si de-atunci, se recomandase mereu ca fiind Victor Korvin, broker de asigurari. Jobul acesta fictiv era recunoscut ca fiind relativ banos, reusind astfel sa dea o justificare modului sau de viata. La urma-urmei, castiga citeste mai departe


“Pana cand avocatul ne va desparti”

Orice asemanare cu persoane reale este pur intamplatoare si se cere a fi tratata ca atare.

Esti femeie. Trecuta bine de 25 de ani. Necasatorita si neimplicata intr-o relatie stabila si/sau de durata. Rudele tale de sex feminin si de varsta apropiata au inceput de o buna bucata de vreme sa poarte verighete si sa pozeze in sotii fericite. Parintii iti tot dau de inteles (uneori, foarte direct) ca “ti-a venit si tie vremea sa te mariti”. Esti de acord – cu o singura observatie : n-ai cu cine.

In profilul de mai sus se incadreaza cateva femei cunoscute recent. Dar inainte de comentarii, sa detaliem…

Imi dau seama ca e ideea de familie e adanc impamantenita in filosofiile de viata ale romanilor. Si – personal – sunt de acord cu a avea o familie. Cu o singura observatie – toate la timpul lor. Si mai ales – sa nu existe nimic conditionat de varsta.

Aud tot mereu in jurul meu ca daca o femeie trece de 25 de ani fara perspective de casatorie, e o cauza pierduta. La fel si un barbat care citeste mai departe


Femeia

Citisem recent undeva ca “femeia e un cadou care te alege”.  Expresie cu care sunt partial de acord. Zic “partial” pentru ca in general cadourile nu se refuza, iar sa nu refuzi ar insemna sa o accepti pe oricare te alege – fara sa tii cont de standardele si principiile proprii. Nu e o fraza misogina. Daca vi se pare ca e, cititi-o din nou. Daca inca tot vi se pare ca e – atunci opriti-va aici, e clar ca nu citeste mai departe