Postari cu eticheta: guest post

“De Craciun, fii mai bun…”

Guest post scris de Simpa.

Afară plouă deşi e decembrie! E ora 7:00 şi încă sunt în pat… si iar voi întârzia la serviciu.

Deschid ochii şi îl privesc, e acolo. Mai închid ochii preţ de o clipă şi îl iau în braţe.

Mă uit iar la ceas, la câte grade sunt afară şi mă bucur de căldură. E o căldură sinceră, plină de iubire şi puţin ireală. Nici nu ştiam ca există!

Am întâlnit în viaţa mea multe feluri de căldură umană:

  • căldura mamei care îşi strânge la piept copilul;
  • căldura tatălui care îşi duce fetiţa cu el în oraş şi îi cumpără prăjitură (fără să afle “mama” care deja ştie);
  • căldura fratelui care te tachina când erai mică şi acum se uită la tine cu admiraţie;
  • căldura bunicilor care văd în tine realizările lor şi simt că şi-au făcut datoria pe pământ;
  • căldura unui prieten care simţi că te ia de mână şi îţi atinge sufletul;
  • căldura unui profesor care este mândru de ceea ce a şlefuit;
  • căldura unui bătrân care îţi este recunoscător când îi oferi locul;
  • căldura inocentă a unui copil când îi dai o ciocolată;
  • căldura necondiţionată a unui câine (ştiu, am spus căldură umană dar… citeste mai departe

Pseudo-cunostintele de expert

Guest post scris de Simpa. Da, Simpa e femeie 🙂

De curând, am participat la două evenimente de lansare a unor noi sisteme de management al documentelor. Deşi nu a fost prima dată când sunt chemată la astfel de întâlniri (deci aveam un standard prestabilit al aşteptărilor) am fost amuzată de una dintre prezentări. Am descoperit cu umor cum persoana desemnată pentru a susţine prelegeri (şi în fond pentru a vinde acel produs) folosea un jargon academic – în dorinţa de a impresiona.

Discursul, de o incredibilă goliciune de conţinut – era pompos însă nu spunea nimic. La sfârşitul evenimentului toată lumea vorbea de “impresionantul” sistem şi talentul oratoric citeste mai departe


Doua muste

Guest post scris de Simpa.

Erau două muşte pe marginea unui vas cu lapte. Priveau la marea albă cu miros dulceag şi vorbeau despre greutăţile vieţii de diptere. În timp ce una se plângea că de când “cu criza” nu a mai ajuns să guste decât zahăr brun, cealaltă îi spunea ce binecuvântare este vasul acela cu lapte pentru ele. Şi tot aşa, din vorbă în vorbă, furate de imaginea îmbietoare şi discuţia aprinsă, zbrrrr…. alunecă în vas.

Au început să se zbată, să dea din aripi, să înoate, poate reuşesc să se prindă de ceva… Însă, în jurul lor nu era nimic, decât laptele gras care le făcea sa fie tot mai obosite şi fără speranţe. Când văzu că efortul e în zadar şi că cel mai probabil nu vor găsi nici o soluţie, prima muscă îi spuse celeilalte: citeste mai departe


Tu ce-ai “ratat” azi?

Guest post scris de Simpa.

Tot timpul am fost de părere că fericirea vine din lucrurile mărunte. Micile detalii ale viţii de zi cu zi ne aduc zâmbetul pe buze. O dimineaţă însorită, o cana caldă de cafea la prima oră, un “bună dimineaţa” sau “noapte bună”,  privirea recunoscătoare a unei persoane când îi oferi locul în autobuz, zâmbetul inocent al unui copil, savurarea unei mese gustoase, o baie relaxantă, o plimbare în parc, o carte bună, melodia preferată la radio şi lista poate continua, în funcţie de preferinţe.

Din păcate, furaţi de cotidian, de multe ori uităm să ne bucurăm, uităm să fim fericiţi.
În 2007, Washington Post a organizat un experiment social. Experimentul se referea la percepţia, gustul şi priorităţile oamenilor.

Ce au făcut? Într-o staţie de metrou, într-o zi friguroasă, un om cu o vioară a cântat şase piese de Bach timp de aproximativ o oră. În acest timp au trecut pe lângă violonist aproximativ 2000 de oameni. La sfârşitul acelei ore au tras următoarele concluzii: 6 adulţi s-au citeste mai departe


Ai grija… la culori !

Guest post scris de Simpa.

Stau şi privesc. Privesc oamenii din jur, prietenii, cunoştiinţele şi le atribui culori. Verde pentru optimişti, roşu pentru pesimişti.  Nu după mult timp îmi dau seama că majoritatea sunt tonuri de maro.

Am cunoscut persoane ce-aveau culoarea verde aprins. Erau enervant de optimiste. Parcă nu înţelegeau ce înseamnă să suferi, să-ţi pierzi speranţa, să cazi, să nu crezi. Aceşti oameni pot fi uşor confundaţi cu cei nepăsători sau mai rău, naivi şi inocenţi. Zâmbetul este arma lor. Nu contest beneficiile unei gândiri pozitive sau ale unui zâmbet (chiar cred ca o zi fara zambete este o zi fadă). Cu siguranţă cu toţii am avut momente în care soluţia problemelor noastre a fost o abordare citeste mai departe


Prieteni reci, dar siguri

Guest post scris de Simpa. Un început timid.

Odată cu trecerea timpului, prietenii vin și pleacă. Unii marchează o etapă din viața noastră iar alții ne însoțesc mereu. Făcând o scurtă retrospectivă, îmi amintesc cu drag de rolul acestora în viața mea.

În școala generală primară am avut un prieten olimpic. El mi-a vorbit despre un haos din care s-a desprins pământul, despre zei și eroi, titani și ciclopi. Prietenia lui mi-a arătat că realitățile cele mai firești pot constitui un mister explicabil prin mituri și legende.

În gimnaziu mi-am făcut un nou prieten. Am simțit nevoia să-l ocrotesc, să-l prind de mână și să-i ating sufletul. Anii au trecut iar el mi-a lasat o scumpă comoară formată din spirit inocent și optimism…  era singur pe lume.

În liceu m-am împrietenit cu o scorpie. Era atât de citeste mai departe