Postari cu eticheta: management

Prin gropile antreprenoriatului (III) – Benzina : Clientii

Prin natura jobului, am intrat deseori in contact cu diversi antreprenori, din multe parti ale lumii. Fiecare dintre ei are propria afacere in domeniu. M-am straduit mereu sa fiu la inaltimea asteptarilor si sa invat lucruri utile de la fiecare dintre ei. Imi place sa cred ca am reusit, cel putin deocamdata.

Am studiat modelul afacerilor (cu care m-am intalnit) din IT si l-am transpus intr-o comparatie pe care-am gasit-o potrivita.

Postarea curenta este a treia din serie. Primele doua pot fi citite aici si respectiv aici.

***

III. Benzina : Clientii

Continui comparatia din postarile anterioare cu a treia parte. Spuneam atunci ca benzina necesara pentru rularea masinii este asociata cu clientii care asigura cash flow-ul afacerii.

N-o sa categorisesc clientii aici. Mi se pare inutil. Cata vreme cineva plateste atat cat i se cere, in conditii decise de comun acord, pentru un produs de care are nevoie – acel cineva va fi client. Punct.

Nu conteaza cat plateste, atata vreme cat suma va fi cea ceruta (sau – dupa caz – negociata) la inceput.

Nu conteaza nici cum plateste, atata timp cat o face in conditiile stabilite in momentul semnarii contractului.

Conteaza insa cum se comporta. Iar atunci cand comportamentul sau devine neadecvat, el decade din calitatea de client (da, e o calitate) si devine un oarecare. citeste mai departe


Prin gropile antreprenoriatului (II) – Uleiul : Angajatii

Prin natura jobului, am intrat deseori in contact cu diversi antreprenori, din multe parti ale lumii. Fiecare dintre ei are propria afacere in domeniu. M-am straduit mereu sa fiu la inaltimea asteptarilor si sa invat lucruri utile de la fiecare dintre ei. Imi place sa cred ca am reusit, cel putin deocamdata.

Am studiat modelul afacerilor (cu care m-am intalnit) din IT si l-am transpus intr-o comparatie pe care-am gasit-o potrivita.

Postarea curenta este a doua din serie. Prima poate fi citita aici.

***

II. Uleiul : Angajatii

In comparatia facuta anterior, spuneam ca uleiul masinii poate fi asociat cu angajatii, cu cei care pun afacerea in miscare.

Calitatea uleiului e un factor decisiv in buna functionare a motorului.

Un ulei slab si de proasta calitate va afecta negativ motorul. Va lasa asupra sa urme imposibil de sters, iar consecintele vor fi dezastruoase. Cu timpul, aceste consecinte vor duce la distrugerea definitiva a motorului. Evident, asta inseamna scoaterea masinii de pe drum, pentru simplul fapt ca nu va mai fi in stare sa inainteze.

Prin analogie, angajatii slab pregatiti (sau uneori nepregatiti) si fara putere de munca vor trage in jos afacerea. O vor scufunda in abisul incompetentei si ii vor aduce sfarsitul. Aceasta scufundare poate uneori sa inceapa incet, aproape imperceptibil – si sa nu fie vizibila de la inceput. Insa urme sunt intotdeauna, pentru cine are ochi sa le vada. citeste mai departe


Poate c-ar trebui sa-ti revizuiesti atitudinea de PM daca…

… atunci cand apare o problema, te gandesti prima data la o scuza buna de tot – si abia pe urma la o solutie valida.

… atunci cand echipa pe care o conduci inregistreaza un succes, spui “eu am reusit”.

… atunci cand echipa pe care o conduci inregistreaza un esec, spui “ei au dat-o-n bara”.

… nu-ti cunosti limitele si mergi pe ideea “cat de greu poate fi”. Poate fi foarte greu, asta e problema. Si poti fi neplacut surprins daca te arunci cu capul inainte in ceva ce te depaseste si-i mai tragi si pe altii dupa tine, pe deasupra. Gandeste-te la marile dezastre din viata ta care au inceput cu intrebarea “cat de greu poate fi?”.

… accepti sa fii responsabil pentru deciziile gresite luate de altii.

… ii faci pe altii responsabili pentru deciziile gresite luate de tine.

… nu stii ca domnia si prostia se platesc. Si-i cu atat mai grav cand se platesc in acelasi timp.

… esti de parere ca un proiect s-a incheiat cu succes in momentul in care clientul citeste mai departe


Scara competentelor (III)

Am inceput sa scriu acum o vreme despre o teorie – conceptie proprie – numita Scara Competentelor. Se referea la modul in care timpul de invatare poate fi fructificat intr-un cadru controlat si la evaluarea corecta a competentelor celor care studiaza. Mai mult decat atat, poate fi aplicata in orice domeniu unde se invata progresiv ceva. Deci nu neaparat doar in IT.

Primul articol din serie poate fi citit aici, iar al doilea aici. Teoria in sine nu e complicata absolut deloc, necesita doar putina atentie pentru a o intelege. Rog asadar pe cei interesati sa parcurga intai primele doua parti mentionate mai sus – inainte de-a continua lectura acestui articol. Desigur, pentru o mai buna intelegere a subiectului.

Imi dau seama ca aceste trei articole sunt lungi si (probabil) obositoare. Insa am vrut sa ma asigur ca teoria este – inainte de orice altceva – bine explicata. Daca va fi considerat necesar, in masura in care timpul imi va permite voi reveni cu un scurt sumar a tot ceea ce am cuprins in aceste trei articole. Insa oricum, ele vor trebui citite in intregime pentru a intelege sumarul.

Asadar, voi exemplifica aceasta teorie mai jos, printr-un exemplu inspirat din IT.

Sa presupunem ca programatorul Popescu n-a mai avut niciodata contact cu framework-ul ShopNet (nu-l cautati pe Google, e un nume ales la intamplare – de dragul exemplului). Din varii motive (se anunta un flux de proiecte pe acest framework in urmatoarele luni, etc) va trebui sa-l invete. Inainte insa ca Popescu sa inceapa sa invete ShopNet, avem nevoie de un program de studiu.

Pentru stabilirea programului de studiu e nevoie de doi oameni :

  • PM-ul care va superviza programul de studiu si proiectele pe ShopNet care vor incepe in viitor.
  • Un Senior Developer pe ShopNet. Veti spune probabil ca gradul de senior pe ShopNet poate fi atribuit doar la finalul programului de studiu (care inca nici nu exista). Si asa e. Insa in acest caz (pentru stabilirea regulilor programului) avem nevoie de cineva care a dus la bun sfarsit un anumit set de proiecte pe ShopNet, de o anumita dificultate. Deci, un om experimentat pe acest framework- capabil sa aprecieze corect complexitatea lui.

Dupa cum probabil va amintiti (din cele doua articole precedente pe aceasta tema), scara competentelor are sapte pasi – de la inceputul pana la finalul programului de citeste mai departe


Profesorul (III) (final)

Cu scuzele de rigoare pentru intarziere, public aici ultima parte din ceea ce se doreste a fi o lectie de project management spusa mai… altfel. Celelalte le puteti citi in ordinea publicarii – aici, aici si aici.

Se apucara din nou de lucru. Mai aveau de zugravit. Evident, femei mai trecusera prin zona, dar ei le priveau pasivi. Nu era clar daca din rusine pentru ceea ce facusera pana atunci sau din respect pentru fapta colegilor, de mai devreme. Oricum, isi vazura linistiti de treaba.

La incheierea programului, cand fiecare isi strangea lucrurile ca sa plece spre casa, profesorul ii invita pe toti la bere. Nu-l refuzara, fusese o zi grea. Au ocupat doua mese la o terasa din apropiere, potolindu-si setea cu licoarea rece si spumanta. Vorbira mult si despre multe. Profesorul parea ca se pricepe si el cat de cat la fotbal, care era intotdeauna un subiect bun de pierdut vremea. Le placea sa-l asculte, desi erau de parere ca ” ‘telectualii-s mai mult cu cartile, da’ se descurca si cu mingea”. citeste mai departe


Profesorul (III) (partea intai)

Initial, povestea asta trebuia sa fie din trei parti. Am realizat insa ca ultima parte va fi ceva mai lunga decat ma asteptam, asa ca am decis s-o impart la randul ei in doua parti mai mici, din care prima se poate citi in continuare. Cealalta urmeaza, in decursul acestei saptamani. Partile anterior publicate se pot citi aici (Profesorul – I) si aici (Profesorul – II).

In perioada urmatoare, marlania incepu sa dispara din randurile celor prezenti pe santierul unde se angajase profesorul. Sau cel putin sa se diminueze simtitor. Muncitorii pareau acum ca se gandesc de doua ori inainte de-a se lua de reprezentantele sexului frumos care frecventau zona. Motivul nu era clar. Sa le fi fost rusine? Rusine fata de ce? De ceilalti colegi? Nu prea era cazul – doar pana la venirea profesorului se inghesuiau cu totii in a-si bate joc cat mai mult de tinerele ce-si faceau drum prin zona. Ba chiar se incurajau, care mai de care.

Intr-una din zile tocmai terminasera de zugravit unul dintre ziduri si asteptau uscarea vopselei, pentru a aplica un nou strat. Soarele dogorea, iar norii pareau ca se retrasera speriati de arsita lui. Cerul era senin… iar albastrul sau se asorta perfect cu rochia unei domnite ce aparu de dupa colt, vorbind la telefon.

Ea ii zari imediat, iar ei o auzira cum isi incheie conversatia cu “… bine, draga – te las ca iar trec pe langa magarii aia”.

“Magarii” se inrosisera. Cativa dintre ei – de rusine. Ceilalti, de nervi – dar nu schitara niciun gest. Care va sa zica, tanara mai avusese de-a face cu ei. Le era “clienta veche”, cum ar fi zis seful echipei. Profesorul intelese situatia si se multumi sa priveasca deocamdata citeste mai departe


Aritmetica promisiunilor

Se spune ca faptele tale te reprezinta. Asa si e, de fapt. Ceea ce faci devine – treptat – cartea ta de vizita, la modul neoficial. Insa inaintea faptelor stau cuvintele, iar inaintea cuvintelor stau gandurile. Ne oprim, totusi – la cuvinte. Asta nu pentru ca n-ar fi destule de spus despre ganduri – ci ca sa nu deviem fara rost de la subiect.

Ramanem asadar la cuvinte. Cineva cu mai multa minte zicea odata sa spui ceea ce crezi si sa crezi ceea ce spui. Multi, foarte multi oameni au auzit asta de-a lungul vietii. Unii au luat-o in serios, altii mai putin. Iar altii deloc.

Chiar daca tu nu te judeci pentru ceea ce spui, cei din jurul tau o fac intotdeauna. Constient sau nu – asta nu conteaza. Ideea e ca o fac intotdeauna si pe baza a ceea ce spui si faci isi creaza o parere despre tine. Indiferent de pozitia ta fata de ei (sociala, ierarhica sau de alt fel) sau pozitia lor fata de tine. Iar modul in care altii ajung sa te vada in timp depinde de aceasta judecata. Imaginea ta proiectata prin prisma altora e construita asadar pe baza a ceea ce spui si ceea ce faci.

Sigur, persoanele foarte apropiate vor ajunge sa te cunoasca in alt fel. Mai direct, mai concret, mai… intim. Si parerea lor despre tine va fi probabil ceva mai diferita de a celorlalti – care te analizeaza doar pe baza cuvintelor si faptelor, fara sa cunoasca in amanunt fiecare crevasa a personalitatii tale. Insa gandeste-te – cati oameni foarte apropiati poti avea? Putini, iti spun eu. Da, probabil vei spune ca ai multi prieteni care ar muri pentru tine. Gandeste-te insa cati dintre ei ar fi in stare sa traiasca pentru tine, nu sa moara. Moartea e mereu la indemana. Dar sa traiesti e adevarata provocare. Gandeste-te la asta si fa din nou un calcul. citeste mai departe


Cine face munca cea mai grea?

Mi s-a pus de curand intrebarea “cine face munca cea mai grea in IT”. Am dat un raspuns atunci si m-am gandit sa-l elaborez putin aici. Sunt de parere ca nu putem generaliza. Adica nu exista un departament anume care face “munca cea mai grea” – in cadrul unei companii de IT.

Munca cea mai grea in design o fac designerii.

Munca cea mai grea in programare o fac programatorii.

Munca cea mai grea in templating o fac HTML-istii.

Munca cea mai grea in testing o fac testerii.

Munca cea mai grea in administrarea sistemelor o fac sysadminii.

Si lista poate continua. Nu in ultimul rand, munca cea mai grea in project management o fac project managerii.

Totodata, sa nu uitam un lucru. Intr-o ierarhie relativ piramidala, multi dintre angajati vor considera mereu ca pot face o treaba mai buna decat superiorul lor direct. De ce? Pentru c-asa functioneaza mecanismele mintii umane. Multi considera ca pot face fara nicio problema treaba superiorului lor (mai bine decat acesta din urma) si – de ce nu – sa incaseze si salariul lui, pe acest motiv. Ei bine, ideea asta rezista de regula doar pana cand este confruntata cu dura realitate. Din simplul motiv ca e din cale-afara de usor sa subestimezi o treaba pe citeste mai departe


Profesorul (II)

Nota : Aceasta este a doua parte (dintr-un total de trei parti) din ceea ce se doreste a fi o lectie de project management spusa mai… altfel. Prima parte o gasiti aici.

A doua zi la 7 fix profesorul era la datorie.

Nu la 7 fara un minut, nu la 7 si un minut. Ci la 7 fix, asa cum i se spuse.

Salopeta ce-o purta nu mai era jegoasa, asa cum o primise cu o zi in urma. Era curata si raspandea un parfum placut, de balsam de rufe.

Primise si el o galeata si o bidinea – si i se spuse sa se descurce, ca doar e major si vaccinat. N-a comentat. De lucru  era suficient, avea chiar si de unde sa aleaga. Asa ca-si preparase materialele necesare si se apuca de lucru. Suprafata de zugravit era destula.

Fusese primul din grup care intr-adevar muncea, la acea ora. Ceilalti fumau, spuneau bancuri si se indemnau reciproc la lucru. Aparent, fara foarte mult succes. Profesorul nu parea sa fie deranjat de asta. Lucra nestingherit si parea total absent de la ceea ce se intampla in jur.

Soarele urca incet pe cer, iar numarul pietonilor care frecventau zona incepu sa creasca. Iar printre ei – bineinteles – femeile frumoase. Victimele perfecte, asteptate de cavalerii in salopete. Le admirau pe toate, nestiind parca de care sa se lege.

Pana cand si-au ales una dupa tiparele clasice. Inalta, subtirica si cu talie de viespe. Tinuta office, pantofi cu toc, parul strans la spate – in coc, servieta de piele in mana… ce mai, era frumoasa si eleganta… si deloc receptiva la sasaielile muncitorilor. De observat ii citeste mai departe


Clienti, tipologii, indivizi

Exista – prin cartile de management si pe blogurile de profil – diverse clasificari ale clientilor.

Unele dintre ele-s pertinente. Altele, mai putin. Toate tind insa spre organizarea pe grupuri si tipologii. De exemplu, nu se vorbeste despre un singur client dificil – ci despre tipologia clientului dificil. La fel, nu va exista niciodata un client amabil – ci o tipologie a clientului amabil, din care face parte si cel cu care tu tocmai lucrezi. Totodata, in functie de tipologia in care clientul tau se incadreaza – vei gasi si diverse sugestii legate de modul de lucru cu acel client, posibilitati de abordare, etc. Sugestii care te vor ajuta in comunicarea cu respectivul individ.

Insa nu tipologiile definesc oamenii, ci invers. Oamenii definesc tipologiile.

Si oricat de dificil ti-ar fi clientul dificil, tot va avea ceva anume – care-l deosebeste de alti clienti dificili. Asta nu inseamna ca acel “ceva anume” il va face mai putin dificil, ci ca il individualizeaza in cadrul tipologiei. Vei avea asadar un client dificil cu ceva in plus, ce nu mai au si ceilalti.

Acel “ceva” poate veni din mai multe directii.

De exemplu, daca e barbat – poate-i place fotbalul. Si are o echipa favorita. Sau poate e motociclist si-i place viteza. Sau poate e familist, iar sotia si copiii sunt tot ce conteaza pentru el. Sau poate e burlac si-i place sa-si piarda vremea prin cluburi. Poate-i plac ceasurile. Sau camasile cu dungi. Sau e fotograf amator. Sau poate colectioneaza timbre. citeste mai departe


Pages:123