Postari cu eticheta: muzica

Muzica si caracter

Guest post scris de Simpa.

Arcusul mangaie usor coapsele de lemn.

Mainile aluneca – tandru sau apasat. Note de vioara incalzesc camera. Sunete care te patrund, te inalta sau te izbesc… muzica. Jules Combarieu spunea ca “muzica este arta de a gandi cu sunete”.

Nu voi scrie despre genuri (desi recunosc ca exista si muzica pe care nu o inteleg) ci despre efectul muzicii. Despre comunicarea  dintre noi si aceasta.

Fiecare dintre noi rezoneaza cu anumite sunete, ritmuri – si se lasa purtat de notele muzicale.  In ultimul timp am dezvoltat o mica pasiune pentru muzica lui Stefan Iordache. Imi pare rau… l-am descoperit cu adevarat prea tarziu. Cuvintele mele nu sunt suficiente pentru a-l caracteriza pe marele artist, de aceea nici nu voi incerca. O sa spun doar atat: citeste mai departe



Orchestra diavolului

Diablo Swing Orchestra

Diablo Swing Orchestra

 Suedia, 1501

Cativa muzicieni au pus bazele unei orchestre cum nu s-a mai vazut pana atunci. Sau – mai bine zis – cum nu s-a mai auzit.  Nimeni nu putea spune ce anume e atat de seducator in muzica lor, insa in scurt timp au reusit sa acapareze un public imens. Oameni de pe tot intinsul tarii si din toate clasele sociale se adunau sa-i asculte, minunandu-se de muzica lor divina. Au castigat rapid reputatia unui repertoriu salbatic si viguros – iar cei indragostiti de acordurile lor ii urmau peste tot.

In a doua jumatate a secolului XVI, biserica si-a consolidat puternic pozitia in zona – fapt care-a dus la cresterea nemultumirii oamenilor de rand. Multi dintre ei si-au gasit refugiul in muzica orchestrei respective – vazand in asta o modalitate de-a face fata traiului de zi cu zi.

Numarul ascultatorilor crestea, iar numarul celor care mergeau la biserica scadea vazand cu ochii. Iar preotii au hotarat sa ia masuri in aceasta privinta. In timpul slujbelor religioase – au inceput sa critice orchestra, spunand ca muzica ei reprezinta o insulta citeste mai departe


Nu te mai plange

Nivelul de trai scade. Spitalele se-nchid. Copiii nu te mai asculta. Profesorii nu-si mai dau interesul. Se scumpeste benzina. Creste moneda euro. Vine iarna si te gandesti cu groaza la cheltuielile pentru intretinere. Se scumpeste gazul. Operatorii de telefonie mobila te fura. Chelnerii te trateaza in scarba. Preturile-s prea mari. Calitatea produselor si a serviciilor e prea scazuta. E plina tara de marlani. Lumea e prea rea. PDL-ul fura. PSD-ul fura. Vine sfarsitul lumii. Scad pensiile. Trece sfarsitul lumii. Nu se mai dau medicamente compensate. Se anunta iar sfarsitul lumii. Sunt prea scumpe cauciucurile de iarna. Dobitocul de la etajul de deasupra ti-a ocupat iar locul de parcare. Nevasta te ameninta ca pleaca la maica-sa. N-ai fost nicaieri in concediu, ca sa faci economii – si tot n-ai facut. Dorel te trezeste la 6AM cu picamerul. Soacra nu te place. E plina chiuveta de vase murdare. Nu mai ai bani de tigari. Ti-a murit pisica. S-a-nfundat canalul. Ti se blocheaza calculatorul. Posta romana e de rahat. Suntem praf la fotbal. Bate vantul prin frigider. Statul nu te mai ajuta. Fiica-ta lipseste noaptea de-acasa, si inca n-a suflat intr-a 15-a lumanare de pe tort. Iei bataie in plina strada, cu politia la doi pasi. Sfarsitul lumii citeste mai departe


Mamaia 2011

Imi amintesc anii copilariei si adolescentei – cand urmaream Festivalul Mamaia si Cerbul de Aur cu mai mult interes decat desenele animate cu Tom si Jerry (al caror fan inrait sunt – de ce sa nu admit – si in ziua de azi). Aveam ocazia sa descopar trupe noi, romanesti – de care nu mai auzisem pana atunci. Unele din ele ajungeau sa-mi placa, iar de muzica altora m-am indragostit iremediabil.

Timpul a trecut, am renuntat la televizor (din lipsa de timp si din scarba pentru televiziunile romanesti actuale) – iar festivalurile mioritice au inceput sa se umple de fufe semidocte care-si fluturau silicoanele prin fata juriului, in speranta ca vor prinde vreunul dintre trofee. Cu toate acestea, se gaseau mereu (la aceste festivaluri) recitaluri care-mi aminteau ca citeste mai departe