Postari cu eticheta: oameni

Increderea

Una din mantrele dupa care-mi conduc viata spune ca increderea e cel mai de pret dar pe care un om il poate oferi altui om.

Multe lucruri se pot cumpara cu bani. Case, masini, bijuterii, zambete (mai mult sau mai putin simulate) – insa nu si increderea.

Acum mai multi ani, pierdut in naivitatea adolescentina – eram foarte darnic, din punctul asta de vedere. Imi ofeream increderea bazandu-ma pe faptul ca totul e reciproc. Desigur, nu era. Iar eu – esec dupa esec, imi invatam lectia tot mai bine.

Desigur – m-am schimbat odata cu trecerea anilor. Am ajuns sa consider ca increderea nu se ofera, ci se castiga. Iar premisa de la care se pleaca este cea de neincredere. Adica in loc de “iti ofer increderea mea”, replica potrivita e “castiga-mi increderea, arata-mi ca o meriti”. E o metoda care functioneaza… de multe ori. Dar nu intotdeauna.

Admit ca – pe masura ce-mi dozam cu atentie increderea oferita altora, imi crestea increderea-n fortele proprii. Si – totodata – independenta. Invatam sa ma descurc avand tot mai multa incredere in mine – pentru ca viata de “om mare” e mai grea decat pare. Mai ales cand te lupti sa-ti mentii niste standarde, niste principii in care crezi.

Spuneam ca metoda “increderea nu se daruieste, ci se castiga” are si neajunsuri. Pentru ca de multe ori cand pui pe cineva in situatia de-a ti-o castiga, el/ea te poate pune pe tine in aceeasi situatie. Iar daca nimeni nu lasa de la sine si nimeni nu face un prim pas intr-o citeste mai departe


Ai grija… la culori !

Guest post scris de Simpa.

Stau şi privesc. Privesc oamenii din jur, prietenii, cunoştiinţele şi le atribui culori. Verde pentru optimişti, roşu pentru pesimişti.  Nu după mult timp îmi dau seama că majoritatea sunt tonuri de maro.

Am cunoscut persoane ce-aveau culoarea verde aprins. Erau enervant de optimiste. Parcă nu înţelegeau ce înseamnă să suferi, să-ţi pierzi speranţa, să cazi, să nu crezi. Aceşti oameni pot fi uşor confundaţi cu cei nepăsători sau mai rău, naivi şi inocenţi. Zâmbetul este arma lor. Nu contest beneficiile unei gândiri pozitive sau ale unui zâmbet (chiar cred ca o zi fara zambete este o zi fadă). Cu siguranţă cu toţii am avut momente în care soluţia problemelor noastre a fost o abordare citeste mai departe


Let’s do it, Romania !

Se curata din nou tara de gunoaie, in 24 Septembrie.

Doar gunoaiele menajere, deocamdata. In special cele ramase in urma meltenilor ce spurca natura cu mititeii la gratar si berea la pet – si “uita” sa curete locul unde chefuiesc.

S-a facut anul trecut, cu rezultate bune. Si se face si anul asta – peste o saptamana si jumatate. Mai multe detalii gasiti aici.

M-am inscris intr-o echipa care va activa in zona Bezid (jud. Mures) – si ne-ar mai trebui oameni. E mult de lucru si nu suntem (inca) suficient de multi voluntari.

Daca vrei sa ajuti – inscrie-te aici. Codul echipei noastre e 1544.

Multumesc anticipat.


Despre lucrul cu oamenii

De cativa ani ma ocup de acea parte a web development-ului care presupune – printre multe si importante aspecte organizatorice ale proiectelor – comunicarea directa cu clientii. Mai pe scurt si mai pretentios spus, de project management.

Nu voi compara dificultatea lucrului cu oamenii cu cea a lucrului cu calculatoarele. Ar fi ca si cand as compara mere cu pere. Ce pot spune e ca sunt doua experiente total diferite din foarte multe puncte de vedere, iar trecerea de la una la alta este ea insasi o (alta) experienta.

Lucrul cu oamenii – cel putin din perspectiva mea – se face pe doua planuri. Primul plan ar fi echipa. Adica, cei langa care-mi desfasor activitatea zilnic. Al doilea ar fi clientii – oamenii care vin cu ideea si platesc pentru a o vedea devenind realitate. Ar fi prea lung articolul daca as scrie despre ambele aspecte, asa ca ma voi limita deocamdata la al doilea. Si anume – la clienti.

Am lucrat si lucrez cu clienti de diferite nationalitati, etnii si credinte religioase. Nu i-am diferentiat si nu-i voi diferentia niciodata pe baza acestor criterii. Si anume pentru ca – inainte de-a fi citeste mai departe


Pages:123