Postari cu eticheta: prieteni

Prietenii la nevoie se cunosc… nu-i asa?

In sfarsit, si-a facut curaj s-o ceara.

E drept ca n-a mers asa cum isi inchipuia el. Nisipul de la malul marii a fost inlocuit cu pietrisul de pe malul Muresului, iar briza – cu un miros de mititei prajiti de un grup de petrecareti ce se stabilisera in cadrul lui idilic.

Ii tremurau picioarele mai rau ca atunci cand Valer (vecinul bunicii sale) il alergase cu coasa prin iarba pana la genunchi, de ciuda ca-i mancase bunatate de corcoduse. Diferenta era ca atunci ii tremurasera de frica. Acum ii tremurau de emotie.

Scotocind in buzunar dupa inel, se aseza pe un genunchi. Invatase o poezie de Eminescu pentru ocazia asta, cu o zi inainte. Dar acum era norocos ca mai tinea minte cum il cheama.

O privi in ochi si isi aduna toate fortele de care era in stare ca sa puna ACEA intrebare.

“Vrei sa… aaa… ”

Ea-l privea si nu-i venea sa creada.

Adunandu-si tot tupeul de care era in stare, scoase din buzunar cutia cu inelul pe care-si daduse salariul pe-o luna. citeste mai departe


Prieteni reci, dar siguri

Guest post scris de Simpa. Un început timid.

Odată cu trecerea timpului, prietenii vin și pleacă. Unii marchează o etapă din viața noastră iar alții ne însoțesc mereu. Făcând o scurtă retrospectivă, îmi amintesc cu drag de rolul acestora în viața mea.

În școala generală primară am avut un prieten olimpic. El mi-a vorbit despre un haos din care s-a desprins pământul, despre zei și eroi, titani și ciclopi. Prietenia lui mi-a arătat că realitățile cele mai firești pot constitui un mister explicabil prin mituri și legende.

În gimnaziu mi-am făcut un nou prieten. Am simțit nevoia să-l ocrotesc, să-l prind de mână și să-i ating sufletul. Anii au trecut iar el mi-a lasat o scumpă comoară formată din spirit inocent și optimism…  era singur pe lume.

În liceu m-am împrietenit cu o scorpie. Era atât de citeste mai departe