Postari cu eticheta: romania

Romania, un website cu un codebase scris de rusi

Romania e un website cu un codebase vechi, scris de rusi.

In ’89 – cu anumite influente din partea concurentei – a aparut o petitie online care solicita refacerea proiectului de la zero. Petitia a adunat o multime de semnaturi din partea userilor.

Cei care administrau site-ul au schimbat doar interfata. Au schimbat layout-ul, au mai pus cate-o poza noua pe ici pe colo… si-au relansat site-ul ca pe unul nou.

Dupa relansare, utilizatorii s-au impartit pe grupuri. citeste mai departe


Romania a fost doamna doar de ziua ei

A trecut intai Decembrie.

Mirosul de mititei si sarmale nu se mai simte. A ramas doar duhoarea electorala.

S-au risipit si aburii de alcool, iar patriotii de ieri au revenit la normal. Pentru ca nu-si pot iubi tara decat cu burta plina si ametiti de bautura. Iar azi e doar una dintre celelalte 364 de zile in care “Romania e naspa”, “statul nu le da”, “aici nu se mai poate trai”, etc.

Romania e in depresie. Ieri au iubit-o toti si-au facut-o sa se simta doamna. Azi a redevenit carpa de lustruit pantofii lupilor care o conduc. Si isi plange in liniste soarta – pana la urmatorul intai Decembrie.

Saptamana viitoare, lupii cu limba dulce vor mana oile spre urne – cu biciul promisiunilor electorale. Un bici care acum mangaie, insa va incepe sa usture imediat dupa alegeri. Oile zambesc, amagite de gandul ca behaitura lor conteaza. Unele-s chiar in extaz, de la pomenile organizate de lupii ce se sfasie intre ei pentru voturi. Pardon, pentru behaituri.

Insa mai multe oi care behaie formeaza un cor de behaituri. DOAR un cor de behaituri, care nu sperie pe nimeni. Iar pentru urmatorii patru ani oile se vor lasa iar tunse, deposedate de lana lor – pe care lupii o vor valorifica in interese proprii.

Poporul n-a intrebat Romania ce vrea de ziua ei. Poate de teama ca raspunsul sa nu fie “alt popor”.


Pana mea (II)

Acest text este un pamflet.

De Gica si Gina probabil va mai amintiti. Daca nu, va puteti reimprospata memoria aici. Da, doiul roman din titlu vine de la partea a doua, nu de la a doua pana.

Timpul trecea de la concedierea lui Gica, iar el nu dadea semne ca ar vrea sa-si caute de lucru. Cu toate astea, salariul Ginei incepea sa nu mai ajunga iar guvernul nu dadea semne ca ar vrea sa-l ajute – asa ca a decis sa se inscrie – in pana lui – intr-un partid, poate-i iese ceva de-acolo. La urma-urmei, era plin in parlament de alti pierde-vara de aceeasi teapa cu el, asa ca in politica s-ar fi simtit ca acasa.

Asadar, se gandise ca in loc sa stea degeaba pe banii Ginei ar fi mai bine sa stea degeaba pe banii partidului. Si pe ajutorul de somaj pe care-l obtinuse cu o pila la fortele de munca.

Pe domnu’ Dan il stia de pe postul lui preferat de televiziune – OTV. Adora sa sparga seminte in fata televizorului, urmarind balacarelile “poporului”. S-a inscris asadar in Partidul Poporului. Se simtea – in pana lui – parte din ceva inaltator.

In plus, ii placea gandul ca va primi 20.000 de euro fara sa faca nimic, atunci cand idolul lui (Dan Diaconescu) va invinge ciocoii si va ajunge in sfarsit presedinte. citeste mai departe


Dialoguri mioritice (II)

“Atunci sa-ti permiti sa vorbesti – cand o sa ajungi sa ai experienta mea !”

“Dar cati ani de experienta ai?”

“Cinci. Tu?”

“Eu am sase.”

“Mda… las’ ca tot eu am lucrat mai mult !”

***

“Vii diseara la film?”

“Nu, c-am ramas fara bani – si ma duc la sora-mea sa cer imprumut.”

“Te imprumut eu, daca ai nevoie.”

“Nu, mersi. Ca tie tre’ sa ti-i dau inapoi.”

***

“Ai fost la protestele din centru?” citeste mai departe


Dialoguri mioritice

“Am stat azi-noapte pana la 2 si m-am jucat CounterStrike“.

“Oh, asta nu-i nimic. Eu odata n-am dormit toata noaptea ca sa ma pot juca Age of Empires. Si-n ziua urmatoare m-am dus si la lucru.”

***

“M-a prins o nenorocita de raceala si-am  facut febra 38…”

“Ei, si tu acuma. Eu am avut 39 o noapte intreaga.”

***

“Am vazut aseara un film superb, cu Julia Roberts.”

Pretty Woman?”

“Nu. Eat Pray Love.”

“Naspa. Pretty Woman e mai bun.”

“Ai vazut Eat Pray Love?” citeste mai departe


Cronica unui lider ratat (II)

Prima parte – aici.

Respira greu. Acolo, la balcon – in fata celor care pana in urma cu cateva minute scandau lozinci impotriva lui. Erau multi. Din spatele perdelelor apartamentului prezidential nu pareau atat de multi. Si – mai ales – nu atat de fiorosi.

Si totusi, acum taceau. Se uitau unii la altii, incurcati. Ce voiau? Eh… voiau multe. Atat de multe incat nu stiau nici macar de unde sa inceapa.

Seful isi stranse halatul in jurul mijlocului. Era frig, totusi. Insa acum iesise in fata celor multi si trebuia sa ramana. Sa-si joace rolul. Nu mai putea sa dea inapoi.

Isi plimba privirea peste primele randuri si se opri asupra unei tinere ce tinea un carton pe care scria “Iesi afara, javra ordinara !”. Zambi amar. Se simtea altfel acum, cand il atingea furia multimii in mod direct – si nu prin ecranul televizorului. Era mai expus, parca. Isi aduna toate puterile si – pe cel mai autoritar ton de care era in stare atunci – racni din nou.

“CE VRETI ?”

Un murmur prinse viata in spatele multimii si avansa cu repeziciune spre primele randuri. Reusi sa distinga cateva cuvinte ce pareau mai mult soptite.

“… pensii mai mari … salarii mai mari … preturi mai mici … salvati Rosia Montana … jos clasa politica actuala …”

Oamenii pareau nehotarati. El vedea ca nu exista o lista clara de revendicari si se bucura in sinea lui ca putea profita de pe urma faptului ca – totusi – oamenii nu erau suficient de uniti. Dar ceva-i scosese in strada. Daca nu o lista comuna de cereri, atunci ce? citeste mai departe


Cronica unui lider ratat

Deschise ochii cu greu, pe la 11 dimineata. Ar mai fi dormit, dar somnul i-a fost tulburat de murmurul de afara.

Se ridica in capul oaselor si ofta adanc. In partea cealalta a patului, blonda ratacea inca in lumea viselor – goala si pe jumatate descoperita. O privi – ca intotdeauna – cu o ciudata combinatie de afectiune si autoritate, pe care nici el nu si-o putea explica pe deplin.

Traversa camera, pana la minibarul din coltul opus. Isi mai turna un pahar. Alcoolul ii dadea mereu o stare de bine, era drogul lui preferat. Ce conta ca avea o tara de condus?

Isi culese de pe jos halatul de matase si-l arunca pe spatele aproape garbov. Se apropie – cu pasi marunti – de fereastra mare a dormitorului. Pe masura ce facea asta, murmurul se transforma incet intr-un zgomot tot mai puternic. Multe, multe voci care urlau ceva nedeslusit.

Trase draperiile si ramase socat de ceea ce vazu in fata ochilor. Dincolo de gardul inalt – din fier forjat – multimea parea mai numeroasa decat de obicei. Cordonul de jandarmi era si el acolo, neclintit. Iar asta ii dadu Sefului un sentiment de siguranta. Deocamdata. citeste mai departe


Romania, de la SMURD la Basescu

Tot ce stiu despre protestele/revoltele din ultimele zile se rezuma la ceea ce-am citit in presa. In special presa online. E drept ca din mai multe surse, mi se parea mai sigur asa.

N-am fost la bataie cu jandarmii si n-am inhalat gaze lacrimogene. Vorbesc pur si simplu prin prisma faptelor despre care am citit, asa cum le-am inteles eu.

Am vazut ca totul a pornit de la demisia lui Raed Arafat. Care – pentru multi romani – e un model. Motivele pentru care e perceput asa tin de conceptiile fiecaruia in parte.

Dar, sa nu deviez. Cum ziceam, totul a pornit de la demisia lui. Motivele demisiei nu fac obiectul acestui articol, deci nu le discutam acum. In randurile oamenilor din popor, omul asta are o popularitate considerabila – datorita SMURD-ului, serviciul pe care l-a fondat si care sunt convins ca nu mai are nevoie de introducere.

Oamenii au iesit in strada ca sa-l sustina. E un lucru bun, la urma-urmei – sa-ti sustii un model. Dar – treptat – directia in care au luat-o protestele s-a schimbat. Demisia lui Arafat a fost doar scanteia care a aprins un butoi cu pulbere care era plin de multa vreme. Basescu – asa lipsit de maniere cum il stim – l-a atacat. Deci, un anti-model a atacat un model. Iar atunci, urmand cele mai elementare reguli de logica a maselor – oamenii si-au schimbat directia protestelor. Din “pro Arafat” au ajuns “anti-Basescu”. Si a fost de-ajuns, ca argumentele citeste mai departe


Eminescu, altfel

Azi se implinesc 162 de ani de la nasterea lui Mihai Eminescu – poetul national al Romaniei.

Operele lui – fie ca e vorba de poezie sau proza – au fost parte a copilariei si adolescentei multora dintre noi. Insa la scoala ni s-au spus mult prea putine lucruri despre activitatea gazetareasca a marelui poet.

Va invit sa cititi mai jos doua fragmente din articolele publicate de Eminescu in ziarul Timpul, in anul 1880. Facand o radiografie a societatii romanesti actuale – m-am gandit ca aceste randuri se potrivesc la fel de bine si azi, ca si atunci cand au fost scrise.

In secolul nostru a căzut stavila care despartea pina mai ieri pe om de toata scara fiintelor organice. Desi ridicat, prin ratiunea sa, asupra intregei scari, omul azi a ajuns să recunoasca ca deosebirea intre el si lumea organică inferioara nu este absoluta. Cu toata elasticitatea inteligentei si adaptabilitatea fizicului sau, omul va vedea usor ca statul regulat pe care-l au albinele si furnicele nu este decit prototipul in mic al statului omenesc; va recunoaste apoi ca, desi in musuroaie si stupi nu exista parlament, nici codice scris, nici gazete, totusi domina acolo o ordine naturala, o repartitie a muncii, o despartire in clase, citeste mai departe


Functionarul public

Am primit zilele trecute pe mail un clip intitulat “Functionarul public”. Un mic pamflet care mi-a amintit de zilele petrecute prin institutiile de stat, unde – de cele mai multe ori, pentru o amarata de stampila – am fost nevoit sa suport ifosele unor functionari sictiriti si fara chef de lucru. Pentru ca (nu-i asa?) respectiva stampila imi era necesara.

Am cautat apoi clipul si pe YouTube, l-am gasit si va invit sa-l urmariti si voi. citeste mai departe


Pages:12